Turist fara voie

Poveste scrisa in cadrul competitiei SuperBlog 2016

*

„Bai! Acum sincer! Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc ca iar ma trimite firma intr-o delegatie prin cine stie ce colt de tara nebatut de nimeni si unde nici firul de electricitate nu a ajuns – ei bine afla ca ma bucur! Si crede-ma ca sunt singurul care simte asta dintre toti colegii mei. Dar na, sunt pe vanzari. Poate e deformatie profesionala. Stii ca firma unde lucrez distribuie bunuri de larg consum si suntem destul de bine cotati pe piata. Chiar pot spune, fara sa exagerez, ca anul trecut am avut o cifra de afaceri rotunjoara si nu de putine ori sefu` mi-a zis direct ca mare parte din ea mi se datoreaza. Dar stii cum sunt na! Imi place sa ma implic, sa cunosc, sa vad, sa fiu eu miezul. Adevarul e ca nu stiu niciodata cand imi trebuie cine stie ce informatie, asa ca mi-am invatat mintea sa fie ca un burete. Absorb tot si-mi formez un melanj folositor.”

„Aham.”

Ochii mei se dadeau roata prin cafeneaua aglomerata in care ne aflam. Nu alesesem eu locul unde sa ne intalnim. Nu cred ca as fi mizat pe Centrul Vechi, la cat de plin ochi este in fiecare seara. Fiind de atatia ani in Bucuresti deja nu mai suportam aglomeratia, dar localul era totusi prietenos si cu bun gust, iar mie-mi parea bine sa-l vad in sfarsit dupa atata timp.

„Gandeste-te la un lucru, lucrez in firma asta de aproape opt ani de zile. O viata de om. Unii mi-ar spune ca sunt comod sau ca m-am obisnuit aici si ca mi-am pregatit un loc caldut pentru batranete. Lucrurile nu stau chiar asa. Multi nu-si dau seama, dar ma spetesc muncind si o fac cu tot dragul. Si ti-am zis, partea cu delegatiile e preferata mea.”

Se faceau deja zece minute de cand il urmaream pe George. Un amestec inedit de caracteristici, adaptabil, fasnet, mereu pregatit cu o chestie noua care sa-ti atraga atentia si sa te tina activ, ca un prestidigitator cu un as in maneca, toate astea-l transformau intr-un interlocutor potrivit in orice situatie. Isi putea da cu parerea in orice domeniu iar principalul sau atu era faptul ca-i placea sa povesteasca si orice lucru il imbraca intr-o poveste grozava. Te determina sa cauti sa faci ceea ce tocmai iti spusese. Era un vanzator pe cinste.

„Si fii atent aici ce mi-au copt-o astia de la mine! M-au trimis ieri in delegatie pana aici, in Bucuresti, cu tot tacamul, sa particip la un eveniment din asta de prezentare la un targ, chiar la centrul ala al vostru pentru evenimente. Imi scapa acum numele. Expo, expo... expo ceva. Adevarul e ca nici n-am cautat pe net sa vad detalii, ca m-au luat ca din oala. Haide gogule, ca trebuie sa mergi, musai acum, treci pe-acasa repede sa-ti iei bagaj, stai doua zile, uite promotionale, uite pliante, uite roll-up si spider! Mai ca ma scoteau pe sus cu toate. Mi s-a parut mie ceva ciudat la toata treaba asta, dar na! Munca-i munca! Placerea de a calatori este prezenta, asa ca de ce nu. Ma-ntelegi?"

Il priveam fascinat. Tot timpul patea cate o d-asta. Echipa lui era plina de glumeti. Tin minte ca intr-un an ii lipisera toate obiectele de pe birou de biroul in sine. A fost un ras general si asta ma sunase la jumatate de ora dupa ce ii trecuse criza de ras si tot nu fusese in stare sa-mi povesteasca cum trebuie. Sigur i-au facut o faza si....(cuvintele mi se topeau in minte in timp ce vorbele lui curgeau volubile, incarcand atmosfera cu povestea.)

„Da frate si m-am pregatit eu repede, da-i alearga acasa, fa bagajul, abia mi-am pupat nevasta si catelul si am plecat direct! Ah! Si uitasem sa-ti zic! Inainte sa ies pe usa biroului, m-a oprit Brigitte doua minute sa-mi spuna ca mi-a cautat o cazare in Bucuresti si ca sa stau fara grija ca a gasit ceva grozav, un boutique hotel in imediata vecinatate a Arcului de Triumf si a bulevardului Kiseleff, intr-o zona foarte buna si linistita. Bine, mi-am zis, daca ai facut si rezervarile, pot sa ma duc la cazare direct atunci si sa nu-mi fac probleme.”

Imi captase atentia. Eram curios sa aflu ce a mai patit si de data asta.

„Si fii atent faza! Am mers eu 300 si ceva de kilometri, am ajuns la cazare, m-am cazat, am facut acolo toate formalitatile si am plecat val-vartej spre centrul ala de conferinte si expozitii.. cum ziceai domne ca-i zice? Ca-mi scapa! Ti-am zis doar ca-mi scapa.”

„Da, stiu la care te referi, dar nu-mi vine acum. E ok, zi-mi mai departe ca-s curios ce ti-au facut astia.” Zambeam pe sub mustata.

„Fii atent!” George isi suflecase manecile, se proptise cu ambele maini pe masuta noastra de cafea si se ridicase usor de pe scaun. Era deja cu un cap mai sus de mine, pufaia usor pe nas si obrajii se inrosisera de la tumultul povestii.

„Fii atent aici. Am ajuns acolo, unde trebuia sa aiba loc expozitia si i-am luat pe aia de la poarta. Ca expozitia cutare, ca-s expozant, ca am trecut sa las si eu niste materiale, d-astea. Se uitau aia la mine ca la felul saispe. Ziceai ca-s picati din luna. Eu ii tot ziceam inainte, cu ce treaba vin si incotro ma duc. Pana sa aflu la un moment dat, dupa vreo patruzeci de minute de parlamentari, de la seful de sector de pe acolo, ca nu exista niciun eveniment de genul asta la centru si ca nici prin apropiere nu stie sa se tina asa ceva. L-am sunat pe Costel imediat, iti dai seama.”

Hmm, Costel, seful al` mare. Da il stiu, cum sa nu-l stiu, imi ziceam pentru mine cand i-am auzit numele. Costel era capul rautatilor. Ii juca minim un renghi pe luna lui George si se amuza teribil de omul nostru.

„La care Costel, senin si cu dezinvoltura. Aaaa... Pai ce faci Georgele pleci in delegatie fara sa te interesezi ce si cum? Ntz Ntz. Ma jur ca mi-am pierdut cuvintele. Ii tot indrugam acolo pai.. pai... Si mi-a zis! Nici-un pai. E o surpriza pentru tine draga. Am zis ca ai nevoie de doua zile libere pentru relaxare dupa contractul ala pe care l-ai semnat saptamana trecuta. Ah! Si sa nu uit. Vezi ca vine si nevasta-ta. Stia tot ce ti-am pregatit. Ca un pont din partea mea, daca tot esti la Hotel Arc de Triomphe, incearca spa-ul! Si restaurantul! Nu o sa mai pleci de acolo. Si mi-a inchis. Am zis ca imi fuge pamantul de sub picioare cand l-am auzit pe asta. Nu-mi venea sa cred urechilor cat s-a muncit el sa-mi pregateasca mie surpriza asta! Si dupa ce am trecut de socul initial, crede-ma ca a fost un mic soc, m-am simtit bine. Tare, tare bine. Mai ce oameni. Ce oameni..

S-a asezat cuminte inapoi pe scaun. Avea un zambet bun in coltul gurii si da, intr-adevar, fusese o surpriza placuta. Ma bucuram pentru el. Merita.

„Da mai! Asta se intampla acu` o zi. Si fii atent aici, sa-ti arat camera” – imi zise el in timp ce-si scotea telefonul din buzunarul de la spate al pantalonilor. Incepuse sa caute repede cateva poze si-mi intinse.

„Uite, da mai departe. Asta e camera in care stau. Superba. Stii cine a stat aici? Goran Bregovic, muzicianul ala iugoslav cu piesele din filmele lui Kusturica. Mi-a povestit unul din baietii de acolo ca le-ar fi dat o recomandare, ceva de genul ca vine aici pentru soarele de pe terasa, oamenii minunati si ca tot ce este bun in Bucuresti incepe si se termina aici. Da. Misto treaba. Cica si Coppola ar fi stat aici si Paul Sorvino. Numai lume selecta.”

Dadeam cu degetul peste ecranul telefonului si pozele treceau incantatoare prin fata ochilor. Intr-adevar un hotel foarte elegant, iar camera lui era una misto de tot. Cu priveliste. Perfecta pentru George.

„Aseara sa stii ca am fost si cu nevasta-mea la spa. Pana la urma Costel ne-a rezervat si o petrecere de cuplu. Am avut capsuni si sampanie din partea casei si le-am testat cateva servicii. O stii pe nevasta-mea. Sa nu ii zici de spa ca nu o mai scoti de acolo. Sauna si jacuzzi, masaj cu pietre calde. Vai dar au fost dumnezeiesti pietrele alea! Azi dimineata imi zicea ca vrea sa incerce impachetarile, iar diseara un masaj cu bambus.”

Ma uitam la el si-l masuram cu privirea. Se linistise.

„Adevarul e ca nu-mi vine sa ies din hotel. Si acum, abia m-am urnit.”

Am mustacit.

„Serios iti zic. Pe cuvantul meu! Nu-mi vine sa ies! El e hotel de patru stele, dar parca ar fi cinci si ceva. Camerele sunt grozave si mobilate cu gust. Atmosfera este extraordinara, te imbie la relaxare asa, totul se imbina armonios. Chiar imi place. Imi place mult. Azi dimineata, inainte sa te sun, ne-au adus micul dejun in camera. Aseara ne-au intampinat cu ciocolata si un decor romantic. Si o cina romantica! Nebunul de Costel mi-a luat inclusiv un pachet din asta, escapada romantica. Maine plecam, dar stii care e partea tare? Pot sa dorm toata ziua, ca am late check-out, la 16:00. Daca-i bal, bal sa fie. O sa dorm neintors.„

Isi conturase deja planul pentru ziua de maine, iar pentru mine era clar, nu o sa ne mai vedem pana data viitoare cand o sa treaca prin oras sau eu pe la el. 

Dar ideea unui masaj cu pietre calde imi suradea. Ia sa dau eu o fuga pe la ei in week-end. Poate le incerc si eu bucataria si spa-ul.