Scrisoare catre Mimi

Poveste scrisa in cadrul competitiei SuperBlog 2016. Acest text este fictiune, orice asemanare cu persoane sau situatii reale este pur intamplatoare.

*

Draga mea Mimi,

Sper ca aceste randuri sa te gaseasca bine si in putere.

Stii ca ti-am tot spus ca intotdeauna mi-am dorit sa stau la casă. Probabil e o reminiscența din copilărie când, puradel ce ma găseam, alergam prin curtea casei bunicilor mei. Nu eram o familie instarita, dar uite ca se găsiseră resursele necesare astfel încât mamaie si tataie sa închirieze o căsuță mică la țară, undeva prin comuna Beclean, la poalele munților Făgăraș. Multe veri si primăveri am haladuit eu pe acolo, cu oile, găinile, porculeții si mâțele din bătătură. 

Ăsta cred ca este motivul pentru care si eu, la vârsta actuală, am procedat la fel ca bunicii mei atunci. Am reusit! Am închiriat o casa micuța si drăguță la țară, intr-un loc unde tehnologia nu se simte chiar ca la ea acasă si unde timpul pare ca s-a oprit nițel în loc. 

Am avut în permanență o legatura mai specială cu lumea satului. Chiar sunt unul din copii care au crescut precum Nica al lui Creangă, de ma uitam la mamaie mirată si fascinată cum de lega ea apa cu doar doua picioare de porc. Sau când alergam prin curte si ieseau singuri morcovii din pământ iar eu, ca un copil cuminte ce ma găseam, trebuia musai sa ma ocup de ei să îi mănânc, sa nu care cumva să se strice acolo la soare asa. Hmm. Vremea copilariei. Uite cum ma iau eu cu vorba.

Incepusem sa-ti povestesc despre casuta pe care am gasit-o. E minunata! Am dat peste ea din intamplare, intr-una din multele plimbari lungi cu bicicleta pe care le fac cu Claudiu la fiecare sfarsit de saptamana. Eram pe la jumatatea traseului cand am vazut-o la margine de sat de munte, mai nebagata-n seama si retrasa, cu o curte mare plina ochi de pomi fructiferi, cu vita de vie si foisor. Tin minte ca ne-am oprit locului sa admiram frumusetea si nu mi-am dat seama cum am intrat in vorba cu oamenii de prin partea locului. Asa am aflat ca e de inchiriat iar proprietarul o da pentru timp indelungat si cu un pret bun. „I-auzi!” stiu ca mi-am zis, iar de-aici pana la a bate palma cu proprietarul nu a mai ramas decat un pas. Stii cum eram imediat dupa?Toata saptamana visam la weekend iar in weekend savuram fiecare moment pe care-l petreceam acolo, in coltisorul meu de rai, retraindu-mi parca toata copilaria.

A fost ceva mai greu la inceput, pentru ca era casa veche si nefiind locuita de ceva timp, au fost cateva probleme pe ici pe colo de rezolvat. Cum ar fi cu frigul. Stii cum sunt eu cu frigul, ca ma cunosti de atata timp. Proprietarul a fost foarte sincer cu noi si ne-a zis ca nu a facut niciun fel de imbunatatiri, motiv pentru care si costurile de intretinere erau ceva mai mari. Avea asta in plan dar, cum se intampla, nu s-au aliniat planetele si nu incepuse nimic in directia asta. Ei, uite aici am vazut o oportunitate, asa ca i-am propus sa investim noi in casa contra chiriei pe 5 ani pe care i-o datoram. Si-a fost de acord. Castig de ambele parti. Nu-ti pot spune cat am fost de fericita.

Dupa ce am batut palma, urmatorul lucru pe care l-am facut a fost sa-l sun pe Grigore. Il stii pe Grigore, prietenul meu din copilarie, ei! e om matur acum. E auditor energetic atestat la cei de la avizez.ro si de-a lungul timpului l-am tot intrebat diverse pe tema reabilitarilor si pentru mama cand a avut nevoie sau  pentru diversi prieteni. Si bine ca l-am sunat, ca tot el mi-a zis ca daca inainte mai era cum mai era, incepand cu 2013, obtinerea unui certificat energetic este absolut obligatorie pentru toate tranzactiile imobiliare, chiar si inchiriere cum am facut noi, altfel contractul poate fi lovit de nulitate relativa. Plus ca trebuia sa investim in reabilitarea termica a cladirii daca voiam sa ne bucuram in tihna de casuta si pe timpul iernii. Pai daca-i musai cu certificatul, cu placere atunci, noroc cu Grigore, uite cum i-am dat de munca. Si omul a venit, ne-a facut o termografie a cladirii – foarte misto aparatul ala, am putut sa vad radiatia in infrarosu a peretilor exteriori si mi-a explicat el cum sta cu puntile termice. Bine ca am ales sa reabilitam, altfel plateam chiria degeaba peste iarna ca nu as fi putut sta acolo. Casa veche, ce vrei. Ne-a facut un audit energetic cu raport la final in care a cuprins mai multe variante din care sa alegem, astfel incat sa ne putem stabili solutia de reabilitare termica potrivita si ne-a pregatit si certificatul energetic pentru tranzactia noastra.

Trebuie sa-ti zic ca si eu si Claudiu am fost chiar hotarati de la bun inceput si pusi pe treaba. Nu ne-am oprit doar la documente si planuri, ci am mers mai departe. Am inceput cu schimbarea tamplariei exterioare cu tamplarie termopan cu mai multe camere si toc din lemn. Am zis ca asa beneficiem de izolatia oferita de geamul termopan, dar pastram si aerul rustic al cladirii. De la geamuri, am trecut la izolarea termica a locuintei, unde ne-am decis sa mergem pe verde. Si nu, nu ma refer aici la culoare, ci la un sistem de izolatie ce ne transforma casa intr-o casa pasiva – asta inseamna ca o sa avem un consum minuscul de energie. Am lucrat aici la toata anvelopa casutei, incepand cu peretii exteriori, acoperis si sol, iar la materialele utilizate ne-am hotarat din prima la termoizolatie naturala din lana de oaie. Mi-a placut asta din secunda in care a deschis Grigore gura. Iti dai seama? Am lana de oite in pereti! :) Stiu ca probabil razi acum si ca o sa incepi cu glumele tale ca am zidit oile ca pe Ana lui Manole. Nici vorba! Ideea cu lana este ca are proprietati excelente pentru izolare, proprietati pe care si le pastreaza chiar si in stare umeda. Atenueaza atat variatiile de termperatura cat si zgomotele. Plus ca este rezistenta in ceea ce priveste moliile, mucegaiul si gandacii. Asa ca am mers pe lana. A fost cea mai buna optiune, sincer. E biodegradabila, nu omoram stratul de ozon si pot sa stau acum linistita ca nu am dat o mica avere pe toate reparatiile astea. Ultima imbunatatire cred ca a fost cu privire la sursa de caldura. Am pastrat soba de teracota existenta si avem grija sa o intretinem sa nu se degradeze, dar am scos-o din uz. E o piesa superba de mobilier acum cu placile alea mari ceramice, pictate manual si cu bancutele laterale. Vezi ca-ti trimit o poza. 

Imagine preluata de pe s-media-cache-ak0.pinimg.com

In locul ei, pentru ca nu aveam cum sa stam asa, am montat o pompa de caldura si aport solar pentru incalzire si apa calda, pentru ca da, mi-am dorit sa stau la casa, in pustietate, dar nu am tinut neaparat sa ma intorc cu cateva sute de ani in urma. Casuta veche si cu dotari noi.

Suntem deja la sfarsitul lui octombrie si cred ca avem vreo 4 luni de cand s-a terminat toata nebunia cu reparatiile. De cand nu ti-am mai scris, am inceput sa lucrez de acasa. Claudiu oricum poate sa lucreze de oriunde, asa ca ne-am mutat cu totul in casuta noastra. Trebuie sa-ti spun ca pana si cana cu lapte pe care o savurez acum are gust mai bun aici. Este cald si bine, chiar daca vantul a inceput sa vâjâie suparat afara si cred ca am si vazut vreo cativa fulgi alergandu-se veseli prin gradina.

Cand veniti in tara? Va asteptam pe la noi. Facem un om de zapada urias in curte, alergam pisicul si ne ospatam cu niste bunatati din camara. Am camara plina cu minunatii, abia astept sa le gustam.

Salutari tie, lui Costi si copiilor.

Va pupam pe toti,

Oana si Claudiu