Poveste in 5 acte. Medicale.

Aceasta poveste a fost scrisa in cadrul competitiei SuperBlog.

*

Situația

„Costel! Minerva! Ia veniți încoace.”

Cei doi nominalizați se grăbiră să răspundă apelului. Au lăsat baltă tot ce făceau și mai că s-au repezit în camera lui Mihai.
„Măi copii măi! Am mare nevoie de ajutorul vostru.”

"Copiii" aveau fiecare câte 24 ani Costel, respectiv 31 de ani Minerva, dar pe lângă cei 60 și ceva ai lui Mihai, da, erau niște mici copii ce se jucau în nisip.  Faptul că le cerea ajutorul însemna că era „groasă” treaba. Mihai era recunoscut în toată compania ca fiind un șef strict, dar corect. Era tipul de om care rezolva toate problemele, mai că le lua cu mâna, imediat ce le etalai în ședința săptămânală și îți oferea răspunsuri la toate întrebarile posibile pe proiecte. În același timp, era cunoscut faptul că nu cerea ajutor. Pe nicio temă. Vreodată.

Cu toate astea, iată-i pe ei amândoi acolo, Costel și Minerva, stând proțăpiți în fața biroului lui Mihai și așteptând fatala. Oare ce se întâmplase?

„Costel, închide ușa te rog.”Costel se conformă, având totuși în vedere să arunce înainte, după obicei, un ochi în dreapta și-n stânga, inainte de a apropia ușa de tot. Nu era paranoic, dar îi plăcea sa aibă controlul și să știe tot ce mișcă.„Luați un loc.”

Scaunele se traseră pe parchet la unison și materialul ce le acoperea se auzi cum foșnește la așezarea lor.
„Am încredere în voi copii. Am mare încredere, pentru că mi-ați dovedit în timp că sunteti loiali și muncitori.
Am un proiect pe care trebuie să-l rezolvăm împreună, cât mai curând și în cea mai mare discreție. Este vorba de cercetări de ani de zile și sute de mii de euro investiții în acestea. Vă dați seama de amploare. Nu ne permitem să răsufle nimic nimic în piață! Șefu’ vrea ca noi să fim primii care oferă acest serviciu, exclusiv pe România și toată Europa de est.”

Costel și Minerva îl fixau cu ochi mari pe Mihai, sorbind fiecare vorbă și fiecare grimasă pe care acesta o făcea. Ochii se bulbucaseră puțin în orbite de atâta concentrare și mai că puteai să auzi o muscă în pauzele dintre cuvinte.
„Implicațiile sunt majore, mă înțelegeți. Proiectul este mult prea mare să îl gestionez eu singur și trebuie să acționăm ca o echipa tactică. Ați mai făcut în trecut proceduri asemănătoare, știu de la Popeasca. Am nevoie să vă concentrați și de data asta, să iasă un lucru bun.”
„Ce deadline avem?”
„16 octombrie. De azi în trei zile.”
„Hmm. E scurt rău.”

Traduceri medicale

„Este scurt într-adevar, dar și răsplata va fi pe măsură, iar implicatiile pe care le va avea acest subiect asupra companiei nici nu pot fi cuantificate încă. Gândiți-vă doar la toți acei oameni care vor apela la serviciile noastre. Unice pe piață, înțelegeți?”

Mihai deschise sertarul din dreapta biroului său și scoase din seiful ascuns acolo un dosar stufos.

„Aici sunt 300 de pagini. Nu știu cum le împărțiți, nu știu cum le pregătiți, nu știu ce le faceți. Pe 16 octombrie la orele 10 seara fix avem nevoie de informația cuprinsă în paginile astea.”

„Despre ce e de data asta? Cu ce idee au mai venit cei de la Business Development?” întrebă Minerva curioasă.

„Ce să fie! E o noutate în domeniul medical, e ultima găselniță din vest. Tratarea varicelor prin două metode minim invazive – metoda cu aburi și metoda criogenică„.

Costel și Minerva îl urmăreau pe Mihai cu atenție. Un oftat ușor s-a auzit imediat după ce Mihai le-a zis subiectul proiectului. Avea să fie interesant. Mai pregătiseră rapid în trecut astfel de proiecte, de traduceri, pentru că la asta se rezuma totul, traduceri medicale si într-adevăr se descurcaseră foarte bine iar managementul fusese recunoscător. Materialul lor fusese diseminat rapid către toată rețeaua de sucursale, iar doctorii luaseră la cunoștință de el și pe baza acestuia se pregătiseră intens pentru procedura de la acea vreme. Făcuseră atunci o figură frumoasă, Popeasca îl informase bine pe Mihai. Doar că acum termenul părea atât de scurt. 300 de pagini. Era mult prea scurt. Când o să aibă timp amândoi?

Costel frunzărea visător dosarul stufos, în timp ce una din sprâncene i se ridicase întrebător. Oare o să termine la timp?

Minerva l-a urmărit câteva secunde, apoi a întins mâna spre dosar. Costel tresări. Nu se aștepta și îi întinse hârtiile fără să opună rezistență.

Paginile se derulau rapid una după cealaltă, în timp ce Minerva își arunca ochii albaștrii deasupra foilor cu scris mărunt și des. Nu mai fac proiectele astea ca pe vremuri, îi trecu prin minte, în timp ce-și amintea de unul din subiectele în care fusese implicată și la care lucrase nu de mult. Materialul era plin de poze. Îi plăcuse ăla. Era așa colorat.

Panica

„Dar.. Mihai, proiectul ăsta e în spaniolă. „

„Da, așa e„, încuviință Mihai. „Și voi știți spaniola. Doar ați fost la cursul acela de perfecționare. Notele voastre au fost mai mult decat satisfăcătoare și haideți să recunoaștem, aveți deja experiență pe traduceri generale. „

„Da„ zise și Costel, ridicându-se din scaun și îndreptăndu-se ușor spre ușă. „Știm amândoi. O sa ne descurcăm de minune. „

Contrar aparențelor, Costel nu era genul de om care să piardă prea mult timpul. Primise sarcina, acum nu mai voia decât să-și facă planul, să se apuce de treabă și să scape și de asta. Nu de alta, dar termenul limită pica chiar într-o vineri, iar el avea de gând ca în seara aia să iasă în oraș cu tipa aia super drăguță pe care o agățase luni la cafeneaua din colț.

Minerva părea neîncrezătoare, dar îl urmă pe Costel, cu dosarul în brate și ieșiră împreună din birou. Mergeau pe holul lung și monocrom al companiei de servicii medicale.

„Când o să terminam?Tu ai vazut ce e aici? Sunt 300 de pagini Costele. 300 de pagini de traducere medicală pură, fără imagini, fără grafice, fără nimic. Plus că e în spaniolă. Amândoi știm spaniola da, dar nu suntem specializați pe traducere medicală. Specializarea mea e pe engleza și germană. Te-ai pripit!” 

Minerva era din ce în ce mai impacientată. Deja i se plimbau prin cap tot felul de scenarii, care mai de care mai negre și catastrofice.

Costel nu o prea lua în seamă. Știa că Minerva e mai panicoasă de felul ei. Plus ca el avea un as în mânecă.

Când au intrat în biroul lor, s-a așezat molcom pe scaun, și-a deschis calculatorul și a început să butoneze în liniște.

Minerva nu avea stare. Se plimba încoace și încolo. Era conștientă de faptul că traducerea trebuia să fie impecabilă. Ceea ce pregateau ei aici, urma să constituie baza instruirilor pe care urmau să le facă doctorii din domeniul chirurgiei vasculare din toată compania. Și nu vorbeau aici doar de sediul central! Se aplica întregii rețele de sucursale și nu erau deloc puține. 300 de medici eminenți. Servicii cu o valoare potențială de sute de mii de euro pe an. Potențiale procese pentru malpraxis tot pe atat, în situația în care chirurgii nu ar fi fost instruiți bine. Plus toti acei termeni medicali specializați.. Începuse să-i vâjâie capul.

Problema are un raspuns

Se uită la Costel care stătea impasibil pe scaun și butona pe laptopul lui mic și vechi.

„Costele de ce stai acolo așa! Lasă-l încolo de calculator! Zi ceva! „

„Swiss Solutions„ fură singurele cuvinte care se auziră din gura lui.

„Poftim? „

„Agenția de traduceri Swiss Solutions! Sunt cei mai buni pe traduceri medicale din România. „

„Vrei sa externalizam serviciul? Păi nu a zis Mihai acum mai puțin de 10 minute că vrea să rezolvam totul cu cea mai mare discreție? „

„Da draga mea, dar de-aia există acea chestie numită acord de confidențialitate. E cea mai buna variantă. M-am gândit la ei imediat ce l-am auzit pe Mihai că vrea să facem iarăși un proiect împreună. Plus că eram absolut sigur că la întrebarea când e deadline-ul – o să ne dea un răspuns de tipul – ieri! Uite ce e. Oamenii ăștia sunt foarte preciși. Ca un ceas elvețian. Au ei grijă de termeni medicali confuzi, cine știe ce inconsecvențe terminologice or mai fi și pe aici, plus că deadline-ul nostru chiar se află la un pas de explozie.

Fii atenta. Vino langa mine. „

Minerva se așeză pe scaunul de lângă biroul lui Costel. Acesta deschisese un Google și începu să tasteze în timp ce își autodicta ceea ce scria, prelungind fiecare silabă în parte „traduceri medicale București și enter”. ”Ah! Uite pagina.”

Ochii Minervei alergau nerăbdători pe ecranul laptopului. Costel naviga încrezător. Cunoștea structura site-ului, se vedea de la un kilometru.

„Uite aici. Servicii. Au de toate. Servicii de traduceri, editing și proof-reading, interpretariat. Exact ce ne interesează.” Cu un click trecu mai departe.

„Iar aici, la domenii, sunt specializați pe traduceri tehnice, juridice, economico-bancare, medicale și generale. Vezi că scrie negru pe alb. Medicale. Cu tot cu termenii noștri minunați. Și ca să stai și mai liniștită uite aici” Click, făcu și mouse-ul lui Costel. „Uite. La 78 limbi terestre.”

„Poftim? „

„Da da da. Sunt mai neconformiști așa. Îmi place de ei. Consideră că sunt super eroi în lupta cu găurile negre, adica traducerile. Sunt dintr-o galaxie aparte. „

Minerva pufni amuzată.

”Uite că am găsit – vezi? Au și spaniolă. Deci nu este cazul să ne impacientăm”.

„Și crezi că o să aibă timp să facă traducerea asta? „

„Păi ce crezi, că noi doi am fi fost în stare să terminăm atâta în 3 zile? Of Minervo! Oamenii ăștia au vreo 3000 de colaboratori externi și asta pe lângă cei 40 și ceva de angajați permanenți pe care-i au. Deci da! Cred ca nu avem o problemă. Trebuie doar să iau legătura cu ei. „

Costel puse mâna pe telefon și formă rapid numarul de pe site. Tzz tzzr tzarr începuse telefonul să sune pe partea cealaltă.

„Plus că au super prețuri pentru traduceri. Ne vom încadra și-n timp și în atenția managementului și în standardele de calitate și rigurozitate impuse de importanța acestui proiect. „

Costel zâmbea mulțumit, în timp ce domnișoara de la recepția biroului de traduceri, de la celălalt capăt al firului, aduna toate detaliile. A urmat scanarea documentului stufos și un schimb scurt de e-mail-uri. Minerva se liniștise și ea.

Epilog

Zilele au trecut în liniște, fără accese de panică și isterie, timp în care Costel și Minerva au avut timp suficient să se ocupe de toate lucrurile pe care trebuiau să le presteze în mod obișnuit.

Vineri in jurul pranzului...

Ding, se auzi telefonul lui Costel. Era o notificare de e-mail. Ridică agale telefonul de pe birou. Se aștepta la asta. Tocmai primise traducerile de la Swiss Solutions. Cu o jumătate de zi mai devreme decât le ceruse.

„Uite Minerva, au trimis. Băieții ăștia parcă au propria mașina a timpului. Hai să îi transmitem și lui Mihai și să plecăm și noi odată în weekend. „