Tura 6 - Snagov

Acum trei săptămâni, mai exact într-o frumoasă duminică dimineață de 3 mai, eram super fresh! (pff.. pentru exprimări din astea mi-am tocit eu tinerețile în școală și facultate..). Plină de energie și voie bună, gata pentru o nouă zi, ultima din cele trei libere de 1 mai. Asta până am aruncat ochii pe geam afară și am zărit splendorile de nori întunecoși care danțuiau pe cer afară. Îl bombaneam în gând pe Busu pentru prognoza luminoasă pe care o făcuse pentru ziua asta. Drept e că ceasul nu era mai târziu de 6.30 dimineața. I-am dat deci timp să-și revină. Și vorbele lui Busu s-au adeverit. :D

Soare rotund + cer = Ce facem azi?

Am găsit o tură de 100km de plimbare pe care o organiza Claudiu, din Cu bicicleta la mare și alături de care am mers, împreună cu Ana, pe o bună bucată de drum. Mai e un loc liber? Mai e! Și dusă am fost pe drumul meu!

Nu am ieșit bine din bloc, traversam strada pe lângă bicicleta să ma pregătesc să merg în direcția în care trebuia, când! ce zăresc? Un tip se chinuia de mama focului, de unul singur, să ajungă cu masina în intersecție, mașină care evident nu pornea, iar el trebuia să și împingă mașina, să se arunce în ea în timpul mersului să nu se izbească de cine știe care staționar cuminte pe marginea drumului și să și frâneze/vireze când trebuia. Nu prea îi reușea treabă asta, drept pentru care un melc cu cochilie de 100 kg s-ar fi mișcat probabil mai repede ca el. Am stat eu și am cumpănit în timp ce îmi cautam sateliții, am verificat ceasul, mai aveam vreo 10 minute sa ajung la locul de intalnire. Păi hai să îi dau o mână de ajutor omului. Împins, tras și virat, una peste alta am reușit împreună sa ajungem unde trebuia, iar masina omului a pornit într-un final. Mi-a mulțumit mult și am plecat fiecare unde aveam treabă. Mi-a rămas întâmplarea în minte pentru ca la final l-am văzut pe omul ăsta arborând un zambet larg, de om ușurat de o povară.
N-am mai stat mult și am plecat repede la drum, în vreo 15 minute am ajuns și eu la locul de întalnire.

 Traseul a fost pe lângă București. Ne-am întâlnit cu toții la avionul de pe Colentina și am plecat împreună încet pe direcția Snagov, trecând succesiv prin localitățile - Ștefăneștii de Jos, Ștefăneștii de Sus (că nu se putea altfel), Dascălu, Gagu, Grădiștea, Lipia, Gruiu, Snagov, Ghermănești, Ciofliceni, Vlădiceasca, cu trecere tangențială prin Dumbrăveni, apoi Balotești, Tunari, the city of Pipera și mult stimabilul București din nou.

Au fost câteva porțiuni de drum tare frumoase, șosea bună, pădure în dreapta și-n stânga,

scheme,

câmpii de rapiță,

stupi cu albine harnice,

iar la final o ploaie sănătoasă, cum n-am mai prins de foarte mult timp!

Musonii s-au abătut asupra orașului și vedeam numai cum bobi mari de apă cădeau din cer, fără speranță de ostoire. Oricum nu aveam cum sa văd altceva.. ploua torențial, șoseaua era un Pacific în devenire, mașinile pluteau în derivă, împroscându-mă cu apă, ba mai mult - mă stropeam și singură, ieșiri masochiste, că nu am apărători la roți.. Drept urmare, ochii-mi erau bulbucați de la apa ce o primiseră cu bunavoință și multă dărnicie de la mediul înconjurător.

Dar ritmul a fost lejer și pauzele dese și pline de momente de hidratare :)

O tură frumoasă și relaxantă și o baie bună care să mă trezească din reverie.
5L în adidași. :|