2 in 1: prima mie de kilometri pe 2015 si primul accident
Ieri am avut parte de 2 premiere: prima mie de kilometri pedalate pe 2015 (cam tarziu ce-i drept, dar mai bine mai tarziu decat niciodata) si primul accident calare.
Povestea e teribil de scurta si de plina de invataminte. Ma aflam pe Bd. Dimitrie Cantemir, cam la jumatatea distantei intre Bulevardul Marasesti si statia de metrou Tineretului. Mergeam ca de obicei pe sosea, pe partea dreapta, la limita cu bordura sau masinile parcate lateral. Nimic deosebit. Fac asta de fiecare data cand merg pe acolo. Si din cand in cand imi mai arunc cate un ochi in lateral stanga, sa vad daca se intampla vreun eveniment notabil in spatele meu.
De obicei portiunea aceasta este teribil de aglomerata la ora la care ma perind eu pe acolo. Nici ziua de ieri nu facea o exceptie. Care mai de care mai indesat in cozi interminabile la semafoare, masini bagate unele in altele, randuri de cate patru bagate pe trei benzi. Ma rog, nimic deosebit, traficul clasic de Bucuresti.
Dar sa revenim. Am trecut de interectia Bdului Marasesti cu Dimitrie Cantemir, am boscorodit vreo 2 masini " bine " parcate pe laterala drumului si-mi vedeam de drum fara grija.
Depasesc o masina de politie parcata si ea pe laterala drumului, trec vreo 100m si la un moment dat, ma depaseste vijelios o Dacie Logan albastra cu numere de Bucuresti si fara avertisment, face dreapta in parcarea din fata blocului.
M-am c***t pe mine instantaneu. Scuzati vorba proasta.
Totul s-a petrecut intr-o fractiune de secunda. Iubesc exprimarea asta. :)) Totul mereu se intampla intr-o fractiune de secunda :)) La fel a fost si in povestea noastra cand, socata de faptul ca insul m-a depasit ca apoi sa parcheze in fata mea, instinctele au preluat controlul si au facut ceea ce trebuiau sa faca. O frana sanatoasa (sa-i dea Dumnezeu sanatate aleia care le-a reglat ultima data, adica eu), MTB in stare de functionare buna, cauciucuri inca bune, reflexe in parametrii si o blagoslovenie din inima adresata soferului.
Ce sa ne invartim dupa deget! Evident ca am intrat in masina, pe lateral dreapta, cu X km la ora cati aveam eu pe acolo. Tipul pe bicicleta din spatele meu (care, apropo, nu a stat sa vada daca totul e ok, mai misc sau nu :P), m-a vazut probabil cum am derapat o buna bucata de drum si cum am intrat in masina cu pricina. Care a fost rezultatul? Pai de partea lui - o usa usor infundata, un geam bine zgariat, o oglinda facuta tandari, data peste cap. De partea mea - o zgarietura sanatoasa pe mana, o sperietura pe cinste si un lant sarit.
M-am asezat frumos pe gardul care imprejmuia spatiul verde, mirandu-ma si minunandu-ma de experienta traita, inaltand vorbe de sanatate soferului. Individul iese din masina, vine la mine vijelios si incepe sa urle. Pe trotuar langa mine doi tineri vazusera intreaga tarasenie.
L-am lasat pe ala sa urle acolo, nici nu l-am auzit sincera sa fiu, mi-am tras sufletul, m-am pipait sa vad ca e totul ok. Unul din cei doi tineri a intervenit in momentul in care soferul urla ca de ce nu merg pe trotuar ca sunt piste, iar eu incercam sa-i explic individului ca nu ai voie sa mergi cu bicicleta pe trotuar, ca sunt si semne de circulatie in sensul asta. Spiritele au inceput sa se inflameze intre sofer si tipul de pe trotuar, care vorbea calm inca, dar ferm, spre deosebire de cel care-mi taiase calea si care se congestionase de parca i-ar fi dat careva foc turului pantalonilor.
Apoi a inceput o tentativa de aruncat vorbe grele, urmate de apropierea rapida a soferului de tipul de pe trotuar. Ei si atunci s-au linistit toate lucrurile, pentru ca cel de-al doilea tip de pe trotuar i-a zis soferului sa se calmeze, ca e politist si ca a vazut toata treaba. In momentul ala tot conflictul parca s-a topit. Soferul s-a retras in masina, a mai aruncat o vorba catre mine ca sa merg pe trotuar, a dat cu spatele rapid din parcare (moment in care era sa-l buseasca pe unul care mergea regulamentar in trafic) si a demarat in tromba.
Nu am depus plangere pentru ca eram super fericita ca am scapat fara absolut nimic!
Acum, dupa mai mult timp de la eveniment, ei bine da! as depune cea mai mare plangere de pe planeta sa-l invete minte sa circule cum trebuie! Asta e un fel de da-i Doamne romanului mintea cea de pe urma. :|
Povestea e teribil de scurta si de plina de invataminte. Ma aflam pe Bd. Dimitrie Cantemir, cam la jumatatea distantei intre Bulevardul Marasesti si statia de metrou Tineretului. Mergeam ca de obicei pe sosea, pe partea dreapta, la limita cu bordura sau masinile parcate lateral. Nimic deosebit. Fac asta de fiecare data cand merg pe acolo. Si din cand in cand imi mai arunc cate un ochi in lateral stanga, sa vad daca se intampla vreun eveniment notabil in spatele meu.
De obicei portiunea aceasta este teribil de aglomerata la ora la care ma perind eu pe acolo. Nici ziua de ieri nu facea o exceptie. Care mai de care mai indesat in cozi interminabile la semafoare, masini bagate unele in altele, randuri de cate patru bagate pe trei benzi. Ma rog, nimic deosebit, traficul clasic de Bucuresti.Dar sa revenim. Am trecut de interectia Bdului Marasesti cu Dimitrie Cantemir, am boscorodit vreo 2 masini " bine " parcate pe laterala drumului si-mi vedeam de drum fara grija.
Depasesc o masina de politie parcata si ea pe laterala drumului, trec vreo 100m si la un moment dat, ma depaseste vijelios o Dacie Logan albastra cu numere de Bucuresti si fara avertisment, face dreapta in parcarea din fata blocului.
M-am c***t pe mine instantaneu. Scuzati vorba proasta.
Totul s-a petrecut intr-o fractiune de secunda. Iubesc exprimarea asta. :)) Totul mereu se intampla intr-o fractiune de secunda :)) La fel a fost si in povestea noastra cand, socata de faptul ca insul m-a depasit ca apoi sa parcheze in fata mea, instinctele au preluat controlul si au facut ceea ce trebuiau sa faca. O frana sanatoasa (sa-i dea Dumnezeu sanatate aleia care le-a reglat ultima data, adica eu), MTB in stare de functionare buna, cauciucuri inca bune, reflexe in parametrii si o blagoslovenie din inima adresata soferului.
Ce sa ne invartim dupa deget! Evident ca am intrat in masina, pe lateral dreapta, cu X km la ora cati aveam eu pe acolo. Tipul pe bicicleta din spatele meu (care, apropo, nu a stat sa vada daca totul e ok, mai misc sau nu :P), m-a vazut probabil cum am derapat o buna bucata de drum si cum am intrat in masina cu pricina. Care a fost rezultatul? Pai de partea lui - o usa usor infundata, un geam bine zgariat, o oglinda facuta tandari, data peste cap. De partea mea - o zgarietura sanatoasa pe mana, o sperietura pe cinste si un lant sarit.
M-am asezat frumos pe gardul care imprejmuia spatiul verde, mirandu-ma si minunandu-ma de experienta traita, inaltand vorbe de sanatate soferului. Individul iese din masina, vine la mine vijelios si incepe sa urle. Pe trotuar langa mine doi tineri vazusera intreaga tarasenie.
L-am lasat pe ala sa urle acolo, nici nu l-am auzit sincera sa fiu, mi-am tras sufletul, m-am pipait sa vad ca e totul ok. Unul din cei doi tineri a intervenit in momentul in care soferul urla ca de ce nu merg pe trotuar ca sunt piste, iar eu incercam sa-i explic individului ca nu ai voie sa mergi cu bicicleta pe trotuar, ca sunt si semne de circulatie in sensul asta. Spiritele au inceput sa se inflameze intre sofer si tipul de pe trotuar, care vorbea calm inca, dar ferm, spre deosebire de cel care-mi taiase calea si care se congestionase de parca i-ar fi dat careva foc turului pantalonilor.
Apoi a inceput o tentativa de aruncat vorbe grele, urmate de apropierea rapida a soferului de tipul de pe trotuar. Ei si atunci s-au linistit toate lucrurile, pentru ca cel de-al doilea tip de pe trotuar i-a zis soferului sa se calmeze, ca e politist si ca a vazut toata treaba. In momentul ala tot conflictul parca s-a topit. Soferul s-a retras in masina, a mai aruncat o vorba catre mine ca sa merg pe trotuar, a dat cu spatele rapid din parcare (moment in care era sa-l buseasca pe unul care mergea regulamentar in trafic) si a demarat in tromba.
Nu am depus plangere pentru ca eram super fericita ca am scapat fara absolut nimic!
Acum, dupa mai mult timp de la eveniment, ei bine da! as depune cea mai mare plangere de pe planeta sa-l invete minte sa circule cum trebuie! Asta e un fel de da-i Doamne romanului mintea cea de pe urma. :|
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Atentie! Ma dau cu parerea: