O noua zi, o noua experienta. Ia niste sange!
Am fost luni cu Bro si Alina sa donam sange. Chiar vreo 420 - 450 de ml, cantitate standard pentru orice specimen care vrea sa faca o fapta buna in orice moment al anului, nu numai de sarbatori.De ce iti povestesc despre acest lucru? Pentru ca lucruri se intampla, pamantul se invarte in jurul soarelui, iarba creste!
Am donat sange de cateva ori la viata mea, astfel incat experienta in sine nu este deloc noua pentru mine. Dar cum micile detalii fac diferenta.. Ei bine, iata-ma acum cateva zile din nou pe scaunul din camera de donare, dupa o sesiune de 45 de minute de plimbat prin saloane, consultatii si intepat cu acul in degetelul mijlociu de la mana dreapta pentru stabilirea grupei sanguine, a RHului si a altor detalii medicale care imi sunt total necunoscute.
Si cum ziceam, am intrat in salon, am zarit intr-unul din colturi un scaun ce parea a fi mai confortabil decat celelalte insirate pe acolo si m-am dus pornita. Ma asezasem chiar bine cand vine un asistent, imi ia mana de incheietura si cot si ma trage cu simt de raspundere sa-mi aseze bratul pentru donare. Nimic nelalocul lui ai putea spune. Ei bine DA! cu singura deosebire ca atunci cand a vrut sa-mi aranjeze bratul, parca a vrut sa-mi rearanjeze oasele din corp si zic asta pentru ca m-a tras MULT intr-o parte de mana respectiva, iar corpul meu statea intr-o pozitie nefireasca, atarnand intr-o parte. Tragea omul nostru de incheietura intr-o directie si de cot in alta directie, pentru ca, nu-i asa, Oana e facuta din gumilastic.
No bun. Pasul urmator? Garoul. Strans bine de mana, evident.
Al treilea si ultimul pas? Infigerea cu sarg a acului gros in vena pulsatoare din bratul drept, atasat de corpul chircit de pe scaun. Mana a fost cam grea intrucat am simtit acul de cand a atins pentru prima data pielea pana cand era infipt incet pentru 2 cm in bratul meu. Mai departe au fost doar fiole de sange pentru analize, aranjarea firelor si leucoplast pentru pastrarea pe pozitie a acului.
Urmatoarea persoana la rand pentru intepare - Bro. Aceeasi situatie ca mai devreme, asistentul zelos. Tras de mana, rearanjat in scaun, pregatirea acului si ZBAC! in vena lui.
Reactia fu prompta. "Ce mana usoara aveti", ii zise Bro candid, cu un zambet larg pe fata.
Delir!!! Am ras isteric pentru vreo 5 minute si restul timpului am mustacit sinistru.
"Ce mana usoara".
Priceless!
Am donat sange de cateva ori la viata mea, astfel incat experienta in sine nu este deloc noua pentru mine. Dar cum micile detalii fac diferenta.. Ei bine, iata-ma acum cateva zile din nou pe scaunul din camera de donare, dupa o sesiune de 45 de minute de plimbat prin saloane, consultatii si intepat cu acul in degetelul mijlociu de la mana dreapta pentru stabilirea grupei sanguine, a RHului si a altor detalii medicale care imi sunt total necunoscute.
Si cum ziceam, am intrat in salon, am zarit intr-unul din colturi un scaun ce parea a fi mai confortabil decat celelalte insirate pe acolo si m-am dus pornita. Ma asezasem chiar bine cand vine un asistent, imi ia mana de incheietura si cot si ma trage cu simt de raspundere sa-mi aseze bratul pentru donare. Nimic nelalocul lui ai putea spune. Ei bine DA! cu singura deosebire ca atunci cand a vrut sa-mi aranjeze bratul, parca a vrut sa-mi rearanjeze oasele din corp si zic asta pentru ca m-a tras MULT intr-o parte de mana respectiva, iar corpul meu statea intr-o pozitie nefireasca, atarnand intr-o parte. Tragea omul nostru de incheietura intr-o directie si de cot in alta directie, pentru ca, nu-i asa, Oana e facuta din gumilastic.
No bun. Pasul urmator? Garoul. Strans bine de mana, evident.
Al treilea si ultimul pas? Infigerea cu sarg a acului gros in vena pulsatoare din bratul drept, atasat de corpul chircit de pe scaun. Mana a fost cam grea intrucat am simtit acul de cand a atins pentru prima data pielea pana cand era infipt incet pentru 2 cm in bratul meu. Mai departe au fost doar fiole de sange pentru analize, aranjarea firelor si leucoplast pentru pastrarea pe pozitie a acului.
Urmatoarea persoana la rand pentru intepare - Bro. Aceeasi situatie ca mai devreme, asistentul zelos. Tras de mana, rearanjat in scaun, pregatirea acului si ZBAC! in vena lui.
Reactia fu prompta. "Ce mana usoara aveti", ii zise Bro candid, cu un zambet larg pe fata.
Delir!!! Am ras isteric pentru vreo 5 minute si restul timpului am mustacit sinistru.
"Ce mana usoara".
Priceless!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Atentie! Ma dau cu parerea: