neuzer bike "fest"
Dupa micul dejun de la Pensiunea Chesa am fugit repede spre punctul ce avea sa marcheze startul cursei de duminica. Alaturi de o invartire inevitabila prin regiunea parcului de langa zoo Targu Mures, am reusit si am gasit zona de start, am parcat si am inceput pregatirile - datul bicicletelor jos, stergerea lor dupa ce statusera in ploaie cu o noapte inainte, ungerea lor pentru a ne asigura o deplasare cat de cat lina, pregatirea bidoanelor cu apa, si alte asemenea lucruri ce se fac inaintea unui concurs si parca din ce in ce iti maresc nerabdarea ce te incearca.
In jumatate de ora, toata lumea s-a declarat gata pregatita.. mai erau circa 15 minute pana la start si tocmai cand ne gandeam ca ar trebui sa ne indreptam spre zona cu pricina, mai vine vorba de umflatul cauciucurilor.. si nu stiu ce imi vine sa-mi verific si eu rotile (lucru pe care in mod normal ar fi trebuit sa-l fac inainte de a ma declara GATA pentru concurs, ca o impatimita a acestor modalitati de miscare in mediu controlat pe care le prestez).. si constat ca am.. pana. MINUNAT! noroc ca aveam o camera de rezerva in rucsac si da-i repede roaga-l pe Andrei sa-mi faca si mie pana (a! in caz ca nu stiati.. nu stiu sa-mi rezolv o pana.. deci, daca ma loveste vreodata norocul pe munte si sunt la un traseu mai lung, ma uita dumnezeu pe acolo - acum ca am lamurit si acest aspect, putem trece mai departe in povestea noastra). Mi-a reparat pana, am umflat repede roata si treci de-i fa testul. Mergea ok!
Nu am mai stat mult ca deja se daduse prestartul pe care cred ca toti participantii l-au luat drept incalzire pentru ce avea sa vina. Aceasta deplasare era o coborare pe piatra cubica, asfalt si pietris pana la un nivel ceva mai jos de locul unde ne aflam. Prima data s-a dat startul celor de la cursa de 50 km si apoi celor de la cursa de 25. Ca de obicei, elitele au stat in fata, eu motz dupa ele, unde-mi place sa ma pozitionez, dreapta spate.
Si s-a auzit si startul. Scartaieturi din toate incheieturile si gemete care mai de care mai tragice se auzeau din imprejurul meu si toate acestea pentru ca a trebuit sa urcam ceea ce am coborat in prealabil, pe pietris si piatra cubica, pana in apropiere de punctul unde s-a dat prestartul, iar de acolo era o trecere destul de lina spre zona de padure.
Dar si cand am ajuns in padure.. ploaia din seara si ziua precedenta si-a spus cuvantul iar noroiul cleios ne-a dat ceva batai de cap. Din nou toti cei cu v-brakeuri au oftat neputinciosi si au tras destul de des pe dreapta pentru desfundarea rotilor.
La aproximativ 10 minute dupa ce ne-am luat noi talpasita, s-a dat si startul pentru cursa copiilor - copii care in curand o sa ne bata la fund cu viteza si forma fizica in care se afla (avand in vedere ca au trecut pe langa mine niscaiva puradei ce dadeau din picioare ca manati de tatari.. nu ca as avea ceva impotriva tatarilor..). m-am simtit foarte mandra de mine cand la o panta ceva mai abrupta am ajutat o fetita, a carei bicicleta era MULT mai mare decat ea, sa urce. Avand in vedere ca eu alunecam pe panta respectiva si slava domnului, nu sunt mica, imi dau seama ce patimea ea saraca. Asa ca mana stanga pe bicicleta mea, mana dreapta pe seaua ei si da-i si impinge! noroc ca nu era foarte lunga panta cea abrupta ca altfel din cauza noroiului ma duceam pana jos inapoi..
Sunt cateva momente memorabile in cursa aceasta, dar cea mai mare parte a ei a fost highly doable! adica organizatorii au descris-o mai mult decat corect - in cazul in care mergi cu bicicleta de maxim 2 ori pe saptamana si ai ceva experienta prin paduri sau pe munte atunci aceasta cursa NU ITI VA RIDICA PROBLEME si te vei simti MINUNAT!
Mai e de amintit ca sunt cateva portiuni care au mers abordate cu o viteza mai mult decat decenta printre care mi-au placut - traseul din padure cu portiunea de teren foarte foarte inclinata, in locul acela unde iti aluneca roata si orice ai fi facut cadeai in noroiul pana la genunchi (cum de altfel am facut si eu, de ce sa ma las mai prejos) si la fel si portiunea cand ieseai din padure si venea o vale lungaaa si verdeee si cu o stana de oi in mijloc pe langa care atunci cand treceai mirosea a tara si a oi si a vremea cand mergeam cu totii la tara si ne jucam :D si alte asemenea detalii interesante.
Povestea portiunii din padure foarte inclinate este cam asa - terenul era uscat, cel putin asa parea la prima vedere, tare, fara noroi si usor practicabil. Dar toate acestea erau o holograma! pentru ca in esenta, absolut toti cei pe care i-am intalnit pe drum au facut cunostinta cu lutul tare si prietenos. Eu cu lutul ne-am imprietenit foarte repede si am devenit mai mult decat apropiati. Intr-atat de apropiati, incat i-am dat jumatate din hainele mele si l-am adus cu mine acasa: in par, in pantofi, pe haine, etc etc.
Dupa ce mi-am luat eu cazatura spectaculoasa (la cati km aveam la ora, alaturi de noroiul abundent, cazatura e pacat ca nu a fost filmata - a fost una dintre acelea cu bicicleta aruncata peste cap, om infundat in noroi, plescaituri, blesteme) m-am ridicat, oricum nu avea rost sa ma curat.. chiar nu avea rost.. si m-am deplasat putin mai in fata, unde, un baietel, alt participant la concurs, era foarte suparat din cauza lantului. Si el luase o cazatura in acelasi loc, iar lantul ii intrase undeva intre foi si pedala, incalcit intre niste suruburi.. m-am dus, am aruncat un ochi la el, i se inecasera toate corabiile. Mi-am pus bicicleta deoparte si m-am dus sa-l ajut. I-am intors bicicleta cu rotile in sus si da-i si te lupta cu afurisitul de lant. trag eu de el, dau din pedala, tin de deraior, mai trag de lant nitel, cand aud din fundal.. POOC!! aaauu!!! un tip pe la vreo 35-40 de ani, cazuse si el in aceeasi baltoaca ca si mine. Am zambit in gand. L-am lasat pe om sa-si revina iar eu mi-am continuat interventia asupra bicicletei micului. Am reusit si dus a fost.
Am plecat si eu mai departe - a venit valea cea mare cu mirosul de .. mirosul specific, am traversat in viteza si m-am tot dus inainte cu pletele fluturandu-mi in vant (dupa cum bine se poate vedea si in imaginea de mai sus).
Urmatoarea oprire - punctul de alimentare. Il asteptam ca pe salariu - aici am avut parte de banane, glucoza si apa gustoasa minunata. M-am alimentat repede, l-am prins si pe Andrei si dupa o discutie scurta cu unul dintre organizatori (care ne-a imbarbatat spunandu-ne ca diseara o sa dea drumul la ursi ca sa putem pedala in voie) am plecat mai departe pe traseu.
Coborari, urcari, coborari, urcari, am mai intrecut cativa oameni si am mai urcat putin in clasament.
La un moment dat, pedalam singura in padure spre finish, care se preconiza sa fie cat de aproape credeam eu ca e, la un moment dat, aud un mormait prin padure.. dupa cum bine va puteti probabil inchipui, gandul mi-a fugit la ce mi-a zis omul de la punctul de alimentare in legatura cu ursii.. si incercam sa imi aduc aminte daca in padurile de pe langa Targu Mures exista ursi.. nu am stat sa imi aduc aminte si nici sa risc sa ma intalnesc cu vreunul. Am dat la pedale, am trecut peste niste copaci, am urcat un deal, mi-au cedat niste foi/pinioane, am facut nitel push bike si gata. Linia de sosire. Am reusit sa-l termin si pe asta. Am trecut pe bicicleta linia de sosire iar cei ce ajunsesera inaintea mea m-au imbarbatat cu aplauze si cateva cuvinte de incurajare ca pe toti finisherii :D
M-am oprit asa cum eram, jumatate om, jumatate muma padurilor pentru a-mi trage nitel sufletul, si-apoi am pornit mai departe, catre prieteni, catre revigorare
Ca o concluzie, am fost la traseul medium de 22.100 km si cu o diferenta de nivel de 674 m.
Au fost mai multe categorii decat la alte concursuri, lucru pe care l-am apreciat foarte tare - s-a oferit astfel sansa mai multor amatori de a castiga un loc pe podium. Cred ca lucrul acesta a fost foarte tare apreciat mai ales in ceea ce priveste partea de feminin unde la majoritatea concursurilor este o singura categorie - OPEN adica toate varstele in acelasi loc pe cand partea de masculin are tot timpul mai multe categorii (probabil si din cauza participarii relativ reduse in randul sexului frumos la astfel de competitii - totusi initiativa organizatorilor a fost de apreciat si sustinut!).
Astfel, la Neuzer Bike Party am avut
- traseu de 10 km femei cu categoriile: sub 14 ani, intre 15 si 18 ani si peste 19 ani
- traseu de 10 km barbati cu categoriile: sub 14 ani, intre 15 si 18 ani si peste 19 ani
- traseu de 25 km femei cu categoriile: sub 18 ani, intre 19 si 35 ani si peste 36 ani
- traseu de 25 km barbati cu categoriile: sub 18 ani, intre 19 si 29 ani, intre 30 si 39 ani si peste 40 ani
- traseu de 50 km barbati cu categoriile: sub 18 ani, intre 19 si 29 ani, intre 30 si 39 ani si peste 40 ani
Dupa cum se poate observa o clasificare mai mult decat ok pentru toate categoriile de varsta.
La categoria mea am iesit pe locul 6 :) voi iesi la inaintare cu propunerea ca si pentru un loc 6 sa se dea premii :) eventual o medalie.. am prins gustul medaliilor.
Pana atunci insa, pedalez libera!
In jumatate de ora, toata lumea s-a declarat gata pregatita.. mai erau circa 15 minute pana la start si tocmai cand ne gandeam ca ar trebui sa ne indreptam spre zona cu pricina, mai vine vorba de umflatul cauciucurilor.. si nu stiu ce imi vine sa-mi verific si eu rotile (lucru pe care in mod normal ar fi trebuit sa-l fac inainte de a ma declara GATA pentru concurs, ca o impatimita a acestor modalitati de miscare in mediu controlat pe care le prestez).. si constat ca am.. pana. MINUNAT! noroc ca aveam o camera de rezerva in rucsac si da-i repede roaga-l pe Andrei sa-mi faca si mie pana (a! in caz ca nu stiati.. nu stiu sa-mi rezolv o pana.. deci, daca ma loveste vreodata norocul pe munte si sunt la un traseu mai lung, ma uita dumnezeu pe acolo - acum ca am lamurit si acest aspect, putem trece mai departe in povestea noastra). Mi-a reparat pana, am umflat repede roata si treci de-i fa testul. Mergea ok!
Nu am mai stat mult ca deja se daduse prestartul pe care cred ca toti participantii l-au luat drept incalzire pentru ce avea sa vina. Aceasta deplasare era o coborare pe piatra cubica, asfalt si pietris pana la un nivel ceva mai jos de locul unde ne aflam. Prima data s-a dat startul celor de la cursa de 50 km si apoi celor de la cursa de 25. Ca de obicei, elitele au stat in fata, eu motz dupa ele, unde-mi place sa ma pozitionez, dreapta spate.
Si s-a auzit si startul. Scartaieturi din toate incheieturile si gemete care mai de care mai tragice se auzeau din imprejurul meu si toate acestea pentru ca a trebuit sa urcam ceea ce am coborat in prealabil, pe pietris si piatra cubica, pana in apropiere de punctul unde s-a dat prestartul, iar de acolo era o trecere destul de lina spre zona de padure.
Dar si cand am ajuns in padure.. ploaia din seara si ziua precedenta si-a spus cuvantul iar noroiul cleios ne-a dat ceva batai de cap. Din nou toti cei cu v-brakeuri au oftat neputinciosi si au tras destul de des pe dreapta pentru desfundarea rotilor.
La aproximativ 10 minute dupa ce ne-am luat noi talpasita, s-a dat si startul pentru cursa copiilor - copii care in curand o sa ne bata la fund cu viteza si forma fizica in care se afla (avand in vedere ca au trecut pe langa mine niscaiva puradei ce dadeau din picioare ca manati de tatari.. nu ca as avea ceva impotriva tatarilor..). m-am simtit foarte mandra de mine cand la o panta ceva mai abrupta am ajutat o fetita, a carei bicicleta era MULT mai mare decat ea, sa urce. Avand in vedere ca eu alunecam pe panta respectiva si slava domnului, nu sunt mica, imi dau seama ce patimea ea saraca. Asa ca mana stanga pe bicicleta mea, mana dreapta pe seaua ei si da-i si impinge! noroc ca nu era foarte lunga panta cea abrupta ca altfel din cauza noroiului ma duceam pana jos inapoi..
Sunt cateva momente memorabile in cursa aceasta, dar cea mai mare parte a ei a fost highly doable! adica organizatorii au descris-o mai mult decat corect - in cazul in care mergi cu bicicleta de maxim 2 ori pe saptamana si ai ceva experienta prin paduri sau pe munte atunci aceasta cursa NU ITI VA RIDICA PROBLEME si te vei simti MINUNAT!
Mai e de amintit ca sunt cateva portiuni care au mers abordate cu o viteza mai mult decat decenta printre care mi-au placut - traseul din padure cu portiunea de teren foarte foarte inclinata, in locul acela unde iti aluneca roata si orice ai fi facut cadeai in noroiul pana la genunchi (cum de altfel am facut si eu, de ce sa ma las mai prejos) si la fel si portiunea cand ieseai din padure si venea o vale lungaaa si verdeee si cu o stana de oi in mijloc pe langa care atunci cand treceai mirosea a tara si a oi si a vremea cand mergeam cu totii la tara si ne jucam :D si alte asemenea detalii interesante.
Povestea portiunii din padure foarte inclinate este cam asa - terenul era uscat, cel putin asa parea la prima vedere, tare, fara noroi si usor practicabil. Dar toate acestea erau o holograma! pentru ca in esenta, absolut toti cei pe care i-am intalnit pe drum au facut cunostinta cu lutul tare si prietenos. Eu cu lutul ne-am imprietenit foarte repede si am devenit mai mult decat apropiati. Intr-atat de apropiati, incat i-am dat jumatate din hainele mele si l-am adus cu mine acasa: in par, in pantofi, pe haine, etc etc.
Dupa ce mi-am luat eu cazatura spectaculoasa (la cati km aveam la ora, alaturi de noroiul abundent, cazatura e pacat ca nu a fost filmata - a fost una dintre acelea cu bicicleta aruncata peste cap, om infundat in noroi, plescaituri, blesteme) m-am ridicat, oricum nu avea rost sa ma curat.. chiar nu avea rost.. si m-am deplasat putin mai in fata, unde, un baietel, alt participant la concurs, era foarte suparat din cauza lantului. Si el luase o cazatura in acelasi loc, iar lantul ii intrase undeva intre foi si pedala, incalcit intre niste suruburi.. m-am dus, am aruncat un ochi la el, i se inecasera toate corabiile. Mi-am pus bicicleta deoparte si m-am dus sa-l ajut. I-am intors bicicleta cu rotile in sus si da-i si te lupta cu afurisitul de lant. trag eu de el, dau din pedala, tin de deraior, mai trag de lant nitel, cand aud din fundal.. POOC!! aaauu!!! un tip pe la vreo 35-40 de ani, cazuse si el in aceeasi baltoaca ca si mine. Am zambit in gand. L-am lasat pe om sa-si revina iar eu mi-am continuat interventia asupra bicicletei micului. Am reusit si dus a fost.
 |
| se poate observa gradul de innoroire de pe partea vizibila a mea.. |
Am plecat si eu mai departe - a venit valea cea mare cu mirosul de .. mirosul specific, am traversat in viteza si m-am tot dus inainte cu pletele fluturandu-mi in vant (dupa cum bine se poate vedea si in imaginea de mai sus).
Urmatoarea oprire - punctul de alimentare. Il asteptam ca pe salariu - aici am avut parte de banane, glucoza si apa gustoasa minunata. M-am alimentat repede, l-am prins si pe Andrei si dupa o discutie scurta cu unul dintre organizatori (care ne-a imbarbatat spunandu-ne ca diseara o sa dea drumul la ursi ca sa putem pedala in voie) am plecat mai departe pe traseu.
Coborari, urcari, coborari, urcari, am mai intrecut cativa oameni si am mai urcat putin in clasament.
La un moment dat, pedalam singura in padure spre finish, care se preconiza sa fie cat de aproape credeam eu ca e, la un moment dat, aud un mormait prin padure.. dupa cum bine va puteti probabil inchipui, gandul mi-a fugit la ce mi-a zis omul de la punctul de alimentare in legatura cu ursii.. si incercam sa imi aduc aminte daca in padurile de pe langa Targu Mures exista ursi.. nu am stat sa imi aduc aminte si nici sa risc sa ma intalnesc cu vreunul. Am dat la pedale, am trecut peste niste copaci, am urcat un deal, mi-au cedat niste foi/pinioane, am facut nitel push bike si gata. Linia de sosire. Am reusit sa-l termin si pe asta. Am trecut pe bicicleta linia de sosire iar cei ce ajunsesera inaintea mea m-au imbarbatat cu aplauze si cateva cuvinte de incurajare ca pe toti finisherii :D
M-am oprit asa cum eram, jumatate om, jumatate muma padurilor pentru a-mi trage nitel sufletul, si-apoi am pornit mai departe, catre prieteni, catre revigorare
Ca o concluzie, am fost la traseul medium de 22.100 km si cu o diferenta de nivel de 674 m.
Au fost mai multe categorii decat la alte concursuri, lucru pe care l-am apreciat foarte tare - s-a oferit astfel sansa mai multor amatori de a castiga un loc pe podium. Cred ca lucrul acesta a fost foarte tare apreciat mai ales in ceea ce priveste partea de feminin unde la majoritatea concursurilor este o singura categorie - OPEN adica toate varstele in acelasi loc pe cand partea de masculin are tot timpul mai multe categorii (probabil si din cauza participarii relativ reduse in randul sexului frumos la astfel de competitii - totusi initiativa organizatorilor a fost de apreciat si sustinut!).
Astfel, la Neuzer Bike Party am avut
- traseu de 10 km femei cu categoriile: sub 14 ani, intre 15 si 18 ani si peste 19 ani
- traseu de 10 km barbati cu categoriile: sub 14 ani, intre 15 si 18 ani si peste 19 ani
- traseu de 25 km femei cu categoriile: sub 18 ani, intre 19 si 35 ani si peste 36 ani
- traseu de 25 km barbati cu categoriile: sub 18 ani, intre 19 si 29 ani, intre 30 si 39 ani si peste 40 ani
- traseu de 50 km barbati cu categoriile: sub 18 ani, intre 19 si 29 ani, intre 30 si 39 ani si peste 40 ani
Dupa cum se poate observa o clasificare mai mult decat ok pentru toate categoriile de varsta.
Pana atunci insa, pedalez libera!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Atentie! Ma dau cu parerea: