Hoinar pe doua roti

O zi frumoasa, frumoasa! Cu soare sus pe cer, munti, oameni cu the same mental disorder , nori bulbucati, coborare lunga si la final, o portie sanatoasa de tocanita dobrogeana. Cam asa a fost pe scurt duminica asta. Dar sa incep cu inceputul. Dupa pregatiri indelungate, de parca plecam la o tura de 150km si nu vreo 25 dus ( cu diferenta de nivel, dar totusi ), am fost gata si am pornit tustrei spre Piatra Arsa. Traseul pe care aveam sa-l urmam era Sinaia - Cabana Dichiu si apoi Piatra Arsa. Mai fusesem acum ceva timp pe ruta asta, savurasem coborarea, partea de la Dichiu pana in Sinaia. Nu mai urcasem pe aici, dar aveam asa o idee asupra a ceea ce avea sa ma astepte. Nu ai parte de o coborare frumoasa daca inainte de asta nu urci de sa-ti iasa ochii. Evident ca asa a fost si la noi. Mi-am luat un moment in care sa ma minunez de albastrul frumos al cerului, de norii rasfirati si p-aci ti-e drumul! Urcarea a fost de la inceput sustinuta. Dar toate au decurs bine. Ba o pauza mi...

La sfârșitul săptămânii trecute am observat cum și-a făcut apariția, ca din senin, minunăția asta de parcare de biciclete, fix în curtea parcului industrial unde-mi petrec eu o treime din viață. Și nu mică mi-a fost mirarea când am vazut că parcarea asta e oricum, numai goală nu! Am stat și am ținut-o sub observație, cu atenție, vreo două-trei zile la rând și da! poza asta e valabilă în fiecare zi. Claie peste grămadă sau atent ordonate, frumusețile astea sunt la raport acolo zilnic. Nu știu dacă este influența vremii călduroase de afară, a faptului că bicicleta/mersul cu bicicleta este dintr-o dată cool, a dorinței de a ne putea deplasa liberi și cu o viteză mai mare de 10km/h prin București sau fericitul rezultat al tuturor campaniilor de tip  Bike2Work desfășurate în ultima perioadă, cert este că de când merg aproape zilnic la job, călare pe vitezomana mea cu două roți, am văzut cum, pe zi ce trece, numărul bicicliștilor care așteaptă la semafor și se deplasează mai mult ...

Şi iată că ne-am găsit echipă! Ce? Cum? şi despre ce vorbesc? Păi să-ţi zic. Marţi dimineaţă am aflat de o campanie foarte drăguţă -  Săptămâna Bloggerului Biciclist , a celor de la Bike2Work  ( despre ei ţi-am mai  povestit şi săptămâna trecută ). În ce constă ( în mare ) toată treaba! Se poate înscrie orice mândru posesor de bicicletă, împreună cu încă doi prieteni, cu condiţia ca unul din ei să se blogorezeze cu privire la participarea în campanie. Apoi e musai ca cei trei să îşi instaleze pe telefoane aplicatia iVelo şi să înceapă să meargă cu bicicleta la muncă. Dar poţi să dai o citire rapidă aici pentru toate detaliile, nu de alta, dar sunt câteva etape de parcurs. Până la înscriere, noi am trecut printr-o succesiune interesantă de potenţiale denumiri, de la Trei Fraţi Pătaţi, Trei Doamne şi Toţi Trei, the Dream Team, Power Rangers şi Echipa Racheta, la Pedală Letală, One Gear Full Bear, CS Drumarii şi alte asemenea, neostoite frământări ale spiritului creati...

Duminică vroiam să ies musai cu bicicleta. Chiar dacă după o ora și 45 de minute de indoor cycling, mușchii parcă nu-mi mai erau tocmai veseli. Am găsit tura pe grup, am vorbit pentru ora de întâlnire ( programată și răsprogramată ), m-am pregătit în 15 minute ( record de viteză ) și dusă am fost. Dacă îți vine să crezi, eu nu știam până mai ieri, alaltăieri, unde este Cora Pantelimon. Ziua de sâmbătă a fost una din acele zile în care am mulțumit din nou minților luminate care au inventat telefonul, internetul și combinația între cele două. Google maps este prietenul meu cel mai bun când nu găsesc cine știe ce loc ascuns prin București. Sau prin țară. Pe oriunde în general. L-am folosit fără să mă zgârcesc și de data asta. Plecarea a fost din mărețul, unicul și incomparabilul Dristor, cu o bâlbâială mică la Vergului ( nu știam dacă aia e Vergului sau nu ), Cora Pantelimon și apoi frumos localitățile Pantelimon, Brănești, Islaz și Belciugatele. Aproximativ 27-28 km, pentr...

M-am abținut! Deci m-am super abținut și de data asta să nu mă opresc la fiecare firicel de iarba, la fiecare cireș, la fiecare floricică și casă părăsită sau cuib de barză de pe traseu. De ce? Păi să le fac poză, evident! Eu sunt motivul pentru care s-a inventat vorba Picture it or it didn`t happen! Pământul și-ar putea încetini rotația doar să pot să-mi fac eu poza. Toți mă știu cât îmi place să fac poze. Multe! Să fie! Unde vreodată mai vezi tu cireș în pârg sau mâță tărcată :). Astfel, la tura asta am stat cuminte în banca mea și am facut doar vreo 2-3, cât să nu mă lipsesc de tot de această plăcere. 1 iunie de anul ăsta, m-a gasit din nou alături de Gertrude :)) ( trebuie sa ii schimb porecla, nu-mi raspunde la numele asta.....culmea ar fi fost sa-mi raspunda :| .... ) pe un traseu de vreo 66km, alături de Claudiu. traseu care a plecat cuminte din minunatul Dristor și s-a dus întins la început, apoi din ce în ce mai molcom, spre comuna Berceni, Vidra, 1 Decembrie, Dărăști I...

Nu stiu zau pentru altii cum a fost, dar pentru mine prima zi de instructor de cycling a fost de-a dreptul GROZAVA! :D Am inceput in forta cu un maraton de doua ore, unde am avut si eu my very 1st indoor cycling class. Imi doream de ceva timp sa fac si asta, sa fiu instructor zic. Daca imi ziceai la inceputul lui 2015 ca o sa ajung sa-mi tin prima ora la o sala de sport, ti-as fi spus ca nu e frumos sa razi de cei din jurul tau, ba chiar m-as fi uitat la tine cu o falca-n ceriu si una-n pamantu`. Dar iata ca s-a intamplat, 99,99% cu ajutorul lui Mihai si 0,01% inspiratie divina. Mi-am pregatit constiincioasa muzica pentru ora, fiecare melodie in parte, sa fie cat se poate de potrivita pentru ceea ce voiam eu sa fac. Le-am ascultat de la cap la coada de cateva ori, sa-mi dau seama de stilul pe care trebuia sa-l abordez, intensitati, pozitii, tot felul de detalii administrative. Ideea e ca m-am stresat ceva, totul pentru ca rezultatul sa fie bun, iar persoanele care participau la o...

Ieri am avut parte de 2 premiere: prima mie de kilometri pedalate pe 2015 ( cam tarziu ce-i drept, dar mai bine mai tarziu decat niciodata ) si primul accident calare. Povestea e teribil de scurta si de plina de invataminte. Ma aflam pe Bd. Dimitrie Cantemir, cam la jumatatea distantei intre Bulevardul Marasesti si statia de metrou Tineretului. Mergeam ca de obicei pe sosea, pe partea dreapta, la limita cu bordura sau masinile parcate lateral. Nimic deosebit. Fac asta de fiecare data cand merg pe acolo. Si din cand in cand imi mai arunc cate un ochi in lateral stanga, sa vad daca se intampla vreun eveniment notabil in spatele meu. De obicei portiunea aceasta este teribil de aglomerata la ora la care ma perind eu pe acolo. Nici ziua de ieri nu facea o exceptie. Care mai de care mai indesat in cozi interminabile la semafoare, masini bagate unele in altele, randuri de cate patru bagate pe trei benzi. Ma rog, nimic deosebit, traficul clasic de Bucuresti. Dar sa revenim. Am trecut de ...

Acum trei săptămâni, mai exact într-o frumoasă duminică dimineață de 3 mai, eram super fresh! ( pff.. pentru exprimări din astea mi-am tocit eu tinerețile în școală și facultate.. ). Plină de energie și voie bună, gata pentru o nouă zi, ultima din cele trei libere de 1 mai. Asta până am aruncat ochii pe geam afară și am zărit splendorile de nori întunecoși care danțuiau pe cer afară. Îl bombaneam în gând pe Busu pentru prognoza luminoasă pe care o făcuse pentru ziua asta. Drept e că ceasul nu era mai târziu de 6.30 dimineața. I-am dat deci timp să-și revină. Și vorbele lui Busu s-au adeverit. :D Soare rotund + cer = Ce facem azi? Am găsit o tură de 100km de plimbare pe care o organiza Claudiu, din  Cu bicicleta la mare  și alături de care am mers, împreună cu Ana, pe o bună bucată de drum. Mai e un loc liber? Mai e! Și dusă am fost pe drumul meu! Nu am ieșit bine din bloc, traversam strada pe lângă bicicleta să ma pregătesc să merg în direcția în care trebuia...

Am găsit pe net un proiecțel foarte interesant, în care sunt implicați cei de la Green Revolution și în care am decis să mă înscriu. Este vorba despre un subiect care mă interesează - mersul cu bicicleta la muncă, la care pot participa foarte ușor, având în vedere că încerc să folosesc acest mijloc de locomoție cât mai mult posibil, prin urmare de ce să nu dau o mână de ajutor? Dar să-ți zic despre ce este vorba. Bike2work este un proiect construit cu fonduri europene și are ca scop principal încurajarea transportului cu bicicleta al angajaților, către și de la muncă. Sunt implicate organizații din 11 state europene + România. Proiectul mare este condus de European Cyclists Federation care are alți 11 parteneri în toată Europa, fiecare aducând un plus de valoare prin experiența în campaniile de tip bike 2 work. Trebuie să recunosc că am fost ușor surprinsă când am vazut că în componența partenerilor de proiect, intra atât ONG-uri ( care mă așteptam oricum să se impli...

Am ieșit din casă de 1 mai mai mult " cu o falcă-n ceriu și una-n pământu ". Nu mi se înecase vreo corabie în mod deosebit, dar aveam o stare generală cam proastă, iar asta mă indispunea teribil. Îmi doream să fi fost în formă să pot să profit de ziua liberă în plus și să fac o frumusețe de traseu cine știe pe unde pe cărările patriei. Sau să alerg la TTR in Tineretului. Nu a fost să fie, iar la un moment dat mi-am zis " Atât! Afară cu mine! " Și am ieșit, cu bicicleta la subsuoară. Nu a fost plimbare și nu a fost antrenament, ci a fost mai degrabă un mers cu bicicleta doar de dragul de a merge cu bicicleta. Soare puternic, vânt prietenos și un București mult mai liber față de o zi obișnuită. Traseul meu a fost destul de simplu și am căutat să stau la cât mai puține semafoare. Dacă se făcea roșu în față, o luam la dreapta pe intermitent. Am plecat astfel din Dristor spre mare pe Camil Ressu, Theodor Pallady, până în capăt la sensul giratoriu de la Anghel ...