La ceas de seara

Mâine dimineață ne trezim devreme.

Când ceasul va suna ora patru, iar cucoșul abia se va întoarce în somn de pe o parte pe alta pe craca preferată din coteț, ei bine atunci ne vom bulbuca noi ochii și vom începe echiparea pentru o noua aventură pe câmpiile betonate ale patriei.

Ne așteaptă o serie de câteva sute de kilometri, prieteni și cunoscuți, soare cu ceva dinți, probabil strat de bronz nou, o țâră de vânt și toate astea alături de niscaiva durere acolo unde nu bate soarele. Pare-mi-se că nu ne-a ajuns weekend-ul ce tocmai a trecut. Masochismul e în floare. Nu-i nimic. O viață ai, vorba aceea.

În altă ordine de idei, m-am gândit să-ncep de azi să las aici câte o vorbă de duh zilnic, timp de o săptămână, să vedem unde ne duce asta. Măcar nu am început de la 1 luna următoare, sau de luni.

Să nu ne impacientăm. Minunile țin trei zile.