Traseu Baile Tusnad - Tg. Secuiesc

Am petrecut una din zilele de vacanță din Băile Tușnad cu o tură scurtă cu bicicleta pe traseul Bixad - Băile Balvanyos – Turia - Târgu Secuiesc – Catrușa - Tușnad și înapoi în Băile Tușnad. Un cumul de vreo 90 și ceva de kilometri și o diferență de nivel de nu mai mult de 700 de metri.
Sinceră să fiu abia așteptam plimbarea asta, chiar dacă prognoza meteo se anunța a fi mai degrabă neprietenoasă decât bună cu biciclistul de ocazie, dar am zis că dacă tot suntem aici, să ne încercăm norocul. Atâta timp cât nu ne prinde ploaia severă cu tunete și fulgere undeva pe sus, expuși la trăznet și alte grozăvii, totul va fi bine (da, am grijă la trăznet.. ).
După un mic dejun consistent am purces la drum, iar până în Bixad și pe toată lungimea localității am mers întins, chiar dacă era deal.
Ei bine, imediat ce s-a terminat Bixadul, pare-se că ne-au ajuns blestemele tuturor celor care au bălit la pozele cu diferite feluri de mâncare apetisante pe care le-am tot postat noi în decursul timpului, pentru că asfaltul bun și prietenos a fost înlocuit de cratere. 
Măi băiatule, dar cratere! Cred că au trecut douăzeci de ani de când porțiunea aia a fost asfaltată ultima oară și la prima vedere pare un drum destul de circulat, făcând legătura cu sf. Ana, loc turistic cam important și vizitat în permanență de jdemii de oameni.
În sfârșit!
Am trecut peste, pentru că în viață ca și pe buldozer important este să treci peste.
*
A fost un drum al intalnirilor.
Nu mult după intersecția dintre DJ 113 cu 113A (spre Sf. Ana), ceva mai departe spre Băile Balvanyos ne-am intalnit cu dânsele. Două frumușele de căprițe, iar când zic căprițe mă refer la bartai căprioarele grase și frumoase, se aflau chiar la marginea drumului, într-o poieniță ascunsă, chiar în dreptul unor copaci. Am oprit imediat bicicletele și preț de aproape jumătate de minut le-am urmărit cum se palpitau pe acolo, foșnind, pentru ca în scurt timp să o zbughească în pădure. Ne-au simțit imediat, chiar din momentul în care le-am văzut și noi, dar oprindu-ne din mișcare și fără niciun sunet, am reușit să le admirăm ceva mai mult de o clipită.
Am rămas amândoi cu zâmbet din ăla dintr-o parte în alta a feței, cât să se mire toți cei pe care urma să-i mai întâlnim la ce anume rânjim așa fasolea.

La Grand Hotel Balvanyos, adică în cel mai ridicat punct al traseului, am făcut și pauza oficială. Ai ce admira de sus, zona și-a păstrat farmecul ușor sălbatic, chiar dacă mai toți ajung aici cu mașina personală. Am eu o boală pe mașinile astea si am cate una-doua de spus in privinta asta, dar nu-i de despicat firul în patru aici.
Și dacă tot am avut ceva timp pentru dezmorțirea brațelor, am trecut la scărmănat și pozat un măgăruș cuminte, ce stătea singurel într-un țarc de la marginea drumului.
Hai să-ți spun câte ceva și despre locul ăsta - din momentul în care am pus piciorul în localitate, asfaltul s-a transfigurat (s-a dat de trei ori peste cap și s-a transformat în muscă. Nu!) și din cratere a rezultat un drum lin pe care să-ți fie mai mare dragul să mergi.
Acum să nu mă înțelegi greșit. A fost o zonă de trecere. De fapt cam toată coborârea de la Hotel și până în Băile Balvanyos, toate curbele acelea în ac de păr și drum ondulat, pe tot tronsonul - asfaltul bun a alternat cu porțiuni mai nefericite, cât să nu poți prinde pe cursieră viteză din aia de să-ți șuiere urechile.
Pădurea și binefăcătoarea ei răcoare a compensat în schimb pentru porțiunile stricate, așa că te bucuri de secundele de întârziere pentru că astfel poți surprinde mai amplu frumusețea din jur.

Odată ajunși jos și după o scurtă oprire la un izvor local, am pornit în viteză spre Târgu Secuiesc.
Izvorul ăla local însă avea să ne urmărească pentru ceva timp. Iata de ce..

După ce am terminat coborârea și în timp ce căutam un loc potrivit pentru a poposi, vedem noi mai multe persoane adunate cu bidoane de plastic lângă o curgere de apă. Plecau cu mulți litri de acolo și erau vreo unu-doi care stăteau la coadă.
Ne-am oprit aici în ideea că numai bine ne vom umple și noi bidoanele pe jumătate consumate cu apă rece și proaspătă de izvor.
Zis și făcut. Am tras pe dreapta, am traversat până la locul cu pricina și ne-am așezat cuminți să ne vină rândul.
Și ne-a venit.
Am umplut cu grijă sticlele, am pus capacul și dă-i și încearcă o burtă sănătoasă de apă minunată. Mai că a pufnit-o Claudiu pe toată afară. Gustul era cu totul diferit față de ceea ce încercaserăm deja prin Băile Tușnad în plimbările noastre, iar mirosul de ouă clocite îți tăia cam orice elan, secționând chirurgical orice dorință de a mai lua o nouă gură.
Evident că apa veche fusese deja aruncata..

Hai că nu s-a terminat lumea. Hai mai departe că găsim noi sursă de apă bună.
Am găsit într-adevăr vreo 20 de kilometri mai încolo, distanță peste care am zburat ca vântul și ca gândul. Ușor la vale, mărginită în dreapta de albia raului Turia, iar in stânga de pădurea deasă, parcurgerea drumului ăstuia e o adevarata placere pentru biciclistul de șosea. Aproape doar vale, peisaj idilic, vânt prin plete și asfalt de parcă ieri s-a turnat prima lopată, drum neted și perfect drept..
Am putut zări pe valea râului și câțiva răpitori frumoși și înaripați, ba unul înfipt într-un stâlp de curent, altul într-un copac, ba pur și simplu pe iarbă, în locuri neașteptate și gata de zbor la prima ocheada pe care i-o aruncai.
M-a surprins incredibil de plăcut localitatea Turia, cu porțile ei mari din lemn sculptat cu simbolurile specifice zonei la fiecare colț de stradă.
Plus că puteam struni biclele la vale fără grijă, locul fiind blagoslovit cu un asfalt bun.
Cred că în jur de ora 3 am ajuns și în Târgu Secuiesc.
Prima vizita. Foarte multi bicicliști și extraordinar de mult bun simț în trafic. Da știu că o să mai sară câte unul și o să spună că sunt puține mașini, localitate mica, bla bla. Da, dar poți să întâlnești chiftele în trafic și într-o urbe cu trei locuitori.
Aici am dat de oameni foarte ok în spatele volanului.
Locul de masă era stabilit pentru orașul ăsta și după o incursiune scurtă pe tripadvisor am găsit locul potrivit pentru prânz. Mai trebuia doar să ajungem acolo, dar bine că exista google maps cel aproape bun la toate.
Trebuie să spun că ăsta este locul unde am avut și un moment de umbrire. Eram în plină căutare a locului de luat masa iar aplicația de la tripadvisor se încăpățâna să nu meargă. Am ajuns undeva mai spre periferie când vad un inscris mare graffity:
Ținutul Secuiesc nu este pământ românesc.”
Vreau să-ți spun că toată ziua am fost cu gura până la urechi și dacă m-ai fi putut filma, ai fi văzut cum mă desumflu ușor-ușor la citirea celor scrise acolo. Oare asta să simtă toți cei de aici? M-am uitat în jur și parcă toți cei ce se aflau atunci pe stradă îmi deveniseră dintr-o dată foarte străini și reci.
Buna ziua! Ce căutați?
Buna ziua!
V-am văzut și ceva mai devreme și păreați să căutați ceva.
Un nene pe la 50 de ani pe bicicletă tocmai ce oprise lângă noi.
I-am spus numele restaurantului, l-am rugat să ne zică încotro e strada pe care o căutam, la care dânsul..
Păi hai că vă duc eu, merg eu cu voi că oricum am ieșit la plimbare”.
Și ne-a dus frumos pe străduțe întortocheate până la locul cu pricina.
Parcă soarele a răsărit dintr-o dată și pe strada mea, iar lucrurile nu mai erau așa de negre.
Mai puțin norii de la orizont care păreau mai tumultoși ca niciodată.
I-am luat în considerare in timp ce mestecam mulțumită la gulașul asortat cu pâine de casă cu cartofi și sare.
N-am pierdut mult vremea și am plecat cât mai curand pe drumul de întoarcere către Băile Tușnad.
Povestea ia o pauză aici, dar găsești ca de obicei întreg traseul spre delectarea simturilor. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Pe unde ne-au purtat picioarele - Gaesti

Buzau - Lopatari si retur