Astazi am donat sange
Nu e chiar o chestie noua faptul ca din cand in cand (cand imi aduc aminte), mai dau o tura pe la Centrul de Transfuzie Sanguina din Bucuresti, de pe strada dr. Felix, la Victoriei. Se ajunge usor cu metroul si apoi pe jos, printre blocuri, iar faptul ca programul incepe de dimineata de la 7:30 ma ajuta si sa nu intarzii (prea mult) la serviciu.
Prin urmare, la minim 90 de zile (in cazul meu la mult mai multe zile) pot sa merg sa dau ce am mai bun in mine - sange.
Lucrurile se desfasoara cu rapiditate, nu trebuie sa astepti mult sa-ti vina randul, sunt multe cabinete deschise, iar persoanele care te "proceseaza" sunt deja invatate cu acest flux minunat, astfel incat treaba merge fluent.
Evident, daca ai nenorocul sa nimeresti intr-o zi de luni (cand am vazut ca e ceva mai plin) sau in zilele in care se mai fac diverse campanii pe la televizor si in general in presa, atunci da, iti pierzi cu usurinta 2 ore din timpul tau sa poti sa ajungi sa donezi. Dar de cele mai multe ori nu este asa tragic.
Treaba e in felul urmator. Cum ai facut pasul in cladire, portarul iti da o fisa de completat si un bon de ordine. Te asezi frumos in sala de asteptare si completezi cu informatiile necesare - istoric medical, istoricul partenerilor, istoricul calatoriilor, ai baut/n-ai baut, fumezi sau nu si cand e ultima data cand ai baut alcool. Din astea. Dupa ce ai terminat de completat, persoanele de la receptie o sa-ti strige numarul de pe bonul de ordine. Te duci cu fisa completata, buletinul si (daca ai mai donat) carnetul de donator, iti scot o fisa de donare la imprimanta si te trimit la triaj.
Aici ti se iau temperatura, inaltimea, greutatea, daca ai avut antecedente medicale de tipul operatiilor, apoi esti trimis la unul din cabinetele de la etaj. Doctora te ia repede in camera si o sa te intrebe de diverse boli, iti ia tensiunea, ti se mai ia o data temperatura, apoi te trimite fuguta la un cabinet de pe acelasi etaj sa te intepe in deget pentru o analiza (nici acum nu stiu care e...).
Parerea mea e ca asta este cea mai traumatizanta experienta. Doare afurisenia aia de intepatura in deget de zici ca taie o bucatica din el, nu doar te inteapa cu un ac sa iti ia o picatura de sange. Au buba!! Aici se termina repede si te intorci cu rezultatul analizei la cabinetul de mai devreme. Daca a iesit cum trebuie, in parametrii optimi, ti se da OK-ul pentru donare, prin urmare poti sa poftesti la etajul 2 al cladirii, la secretariat, unde-ti lasi carnetul de donator si fisa si astepti cuminte afara in sala de asteptare sa fi strigat.
Lucrurile se misca repede pentru ca sunt 2 sali de donare cu vreo 5-6 scaune fiecare. Asistenta te cheama cand se elibereaza un scaun asa ca nu stai foarte mult sa astepti.
De fiecare data am nimerit in sala de langa secretariat, unde, deja de vreo 2-3 donari, am nimerit la acelasi asistent, un nene mai in varsta putin, cu ochelari si foarte grumpy asa de felul sau. Parca e noros tot timpul :))). Ii tuna si-i fulgera. La inceput l-am privit cu ochi mici si suspiciosi, dar acum imi dau seama ca e chiar comic. Un fel de grumpy cat :)
Oricum, omul, dupa ce te aseaza pe scaun cu buletinul in mana si eventual te besteleste nitel daca ai mancat prea putin inainte de donare sau ai uitat sa bei apa, iti baga acul in vena cu o dexteritate grozava, fara sa simti ca a facut asta.
Piscatura din deget? Crima!! Operatie pe viu! fata de ceea ce se intampla in cabinetul de donare.
Se folosesc in permanenta ace sigilate, totul este nou, proaspat scos din cutie, totul e curat si dezinfectat.
Prin urmare nu ar trebui sa existe teama si reticenta fata de donat sange.
"Eu nu donez ca mi-e frica". Ei da! Nu exista :) Daca ar fi fratele tau in nevoie sau cel mai bun prieten, tot asa, nu ai dona pentru el ca ti-e frica de o intepatura?
Daca nu ai si nu ai avut probleme medicale in trecut si ai greutatea minima obligatorie (da :) exista asa ceva, pentru ca doctorii nu vor sa-si omoare donatorii), ei bine afla ca usa de la centrul de transfuzii este larg deschisa.
Informeaza-te inainte de pe siteurile oficiale dedicate - cum sunt asta si asta - ce trebuie si ce nu trebuie sa faci, mananca dimineata si bea apa, ia-ti un prieten sa donati impreuna si du-te.
Experienta nu-ti strica, ajuti o persoana bolnava cu sangele tau (oricum isi revine la cantitatea initiala super repede), primesti bonuri de masa, reduceri la transport pe o luna si o zi libera de la serviciu.
Si esti eroul zilei tale :).
Prin urmare, la minim 90 de zile (in cazul meu la mult mai multe zile) pot sa merg sa dau ce am mai bun in mine - sange.
Lucrurile se desfasoara cu rapiditate, nu trebuie sa astepti mult sa-ti vina randul, sunt multe cabinete deschise, iar persoanele care te "proceseaza" sunt deja invatate cu acest flux minunat, astfel incat treaba merge fluent.
Evident, daca ai nenorocul sa nimeresti intr-o zi de luni (cand am vazut ca e ceva mai plin) sau in zilele in care se mai fac diverse campanii pe la televizor si in general in presa, atunci da, iti pierzi cu usurinta 2 ore din timpul tau sa poti sa ajungi sa donezi. Dar de cele mai multe ori nu este asa tragic.
 |
| imagine preluata de pe joyreactor.com/post/1192669 |
Aici ti se iau temperatura, inaltimea, greutatea, daca ai avut antecedente medicale de tipul operatiilor, apoi esti trimis la unul din cabinetele de la etaj. Doctora te ia repede in camera si o sa te intrebe de diverse boli, iti ia tensiunea, ti se mai ia o data temperatura, apoi te trimite fuguta la un cabinet de pe acelasi etaj sa te intepe in deget pentru o analiza (nici acum nu stiu care e...).
Parerea mea e ca asta este cea mai traumatizanta experienta. Doare afurisenia aia de intepatura in deget de zici ca taie o bucatica din el, nu doar te inteapa cu un ac sa iti ia o picatura de sange. Au buba!! Aici se termina repede si te intorci cu rezultatul analizei la cabinetul de mai devreme. Daca a iesit cum trebuie, in parametrii optimi, ti se da OK-ul pentru donare, prin urmare poti sa poftesti la etajul 2 al cladirii, la secretariat, unde-ti lasi carnetul de donator si fisa si astepti cuminte afara in sala de asteptare sa fi strigat.
Lucrurile se misca repede pentru ca sunt 2 sali de donare cu vreo 5-6 scaune fiecare. Asistenta te cheama cand se elibereaza un scaun asa ca nu stai foarte mult sa astepti.
De fiecare data am nimerit in sala de langa secretariat, unde, deja de vreo 2-3 donari, am nimerit la acelasi asistent, un nene mai in varsta putin, cu ochelari si foarte grumpy asa de felul sau. Parca e noros tot timpul :))). Ii tuna si-i fulgera. La inceput l-am privit cu ochi mici si suspiciosi, dar acum imi dau seama ca e chiar comic. Un fel de grumpy cat :)
Oricum, omul, dupa ce te aseaza pe scaun cu buletinul in mana si eventual te besteleste nitel daca ai mancat prea putin inainte de donare sau ai uitat sa bei apa, iti baga acul in vena cu o dexteritate grozava, fara sa simti ca a facut asta.
Piscatura din deget? Crima!! Operatie pe viu! fata de ceea ce se intampla in cabinetul de donare.
Se folosesc in permanenta ace sigilate, totul este nou, proaspat scos din cutie, totul e curat si dezinfectat.
Prin urmare nu ar trebui sa existe teama si reticenta fata de donat sange.
"Eu nu donez ca mi-e frica". Ei da! Nu exista :) Daca ar fi fratele tau in nevoie sau cel mai bun prieten, tot asa, nu ai dona pentru el ca ti-e frica de o intepatura?
Daca nu ai si nu ai avut probleme medicale in trecut si ai greutatea minima obligatorie (da :) exista asa ceva, pentru ca doctorii nu vor sa-si omoare donatorii), ei bine afla ca usa de la centrul de transfuzii este larg deschisa.
Informeaza-te inainte de pe siteurile oficiale dedicate - cum sunt asta si asta - ce trebuie si ce nu trebuie sa faci, mananca dimineata si bea apa, ia-ti un prieten sa donati impreuna si du-te.
 |
| imagine preluata de pe joyreactor.com/post/1192669 |
Si esti eroul zilei tale :).
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Atentie! Ma dau cu parerea: