Garboavele 2011 - prima reusita (1)

PS. m-am decis sa incep cu un PS, cu toate ca mai degraba ar fi fost potrivita denumirea de AS (ante scriptum). Sunt foarte  multe de povestit despre acest concurs, astfel ca m-am decis sa impart un singur post interminabil in doua posturi distincte interminabile, sper presarate de suficiente poze (chiar daca nu prea ma regasesc pe nicaieri in intreaga-mi minunatie ci doar portiuni de cap, de mana sau de corp). Relatarea de fata cuprinde intamplarile prin care am trecut din momentul in care am facut ochi dimineata in ziua de sambata 9 aprilie, pana imediat dupa inscrierea la concurs.

*

de ce participam la concursuri? Pentru ca ne place!!
Pentru ca putem. Pentru ca este distractiv. Pentru ca poti sa te balacesti in noroi cat de mult vrei si cu toate astea nimeni nu va rade de tine. Pentru ca te umplii de vanatai iar acestea sunt considerate minitrofee pe care le aduni in timp si te lauzi cu ele. Pentru ca este o experienta nemaipomenita de viata. Pentru ca imi place sa ma depasesc. Pentru ca este singurul loc unde ma lupt cu mine si castig mereu. Mereu mai mult si mai mult si mai mult.
As putea sa continui sa scriu si sa incerc sa raspund la intrebarea "de ce particip eu la concursuri" dar probabil mi-ar trebui sute de pagini si ma indoiesc de faptul ca parte din aceste scrieri au vreo importanta pentru oricine altcineva in afara de mine.
Dar sa ne incepem povestea. Sambata trecuta a fost primul concurs din an, desfasurat la cateva sute de km departare de casa, intr-un loc unde nu am mai avut placerea sa ajung pana in acest moment - Galati, padurea Garboavele. Chiar daca padurea ar putea fi considerata de 2 x 2m (just being sarcastic :P) totusi organizatorii au reusit sa incropeasca un traseu decent de 20 si un pic de kilometri, cu o diferenta de nivel de aproximativ 400 m.
Sa incepem cu inceputul.

Plecarea: ne-am trezit cu ochii mici dis de dimineata, mai exact un 4 arata ceasul cand imi venea sa arunc cu o vaza in el sa-l fac sa taca pe vecie. Mi-a trecut repede simtamantul si adrenalina a inceput sa-si faca simtita prezenta. Pa somn, bine ai venit energie. Nu sunt tipul care bea cafea dimineata sa se poata trezi. Imi este suficient un eveniment mai special si intru in priza, drept pentru care asa am si facut sambata :). Am mancat ceva repede, aveam rucsacii pregatiti de cu seara, bicicletele erau deja extrase din spatiul stramt de pe balcon, nu a mai ramas decat sa iau 3 batoane cu cereale si fructe confiate si sa ma arunc pe scari in jos spre masina.

Postarea bicicletelor pe masina: eheheeee, dragii mosului (cum bine zicea cineva odata), aici am intampinat niscaiva dificultati. Te-ai gandi poate cititorule ca ce poate sa fie asa de greu sa-ti pui afurisita de bicicleta pe afurisita de masina. Linisteste-te. Nu sunt trol de padure. Am mai pus o bicicleta pe masina dar nu in conditiile din dimineata aceea. Un vant teribil ne batea exact din fata, facand deosebit de chinuitoare aceasta procedura.

Culegerea tuturor: dupa 20 de minute nesfarsite am plecat sa ii luam pe rand pe Andrei si pe Cosmin de la casele lor. Ochi la fel de mici ca ai nostrii, rucsaci bine burdusiti. Le-am indesat si pe acestea in locurile potrivite si mergi mai departe. In paralel, Victor si Andreea se pregateau pentru aceeasi destinatie.

Drumul pana acolo:  Simplu, vorbaret, luung de parca nu mai ajungeam mai repede sa ne bucuram de biciclete si de padure, presarat de opriri dese datorate hidratarii intense realizata in prealabil de toata lumea.
Pe masura ce ne-am apropiat de Galati am inceput sa ne intalnim cu din ce in ce mai multi pasionati de biciclete, prinsi de microbul concursurilor. Notabil a fost intamplarea in care la un moment dat, una din masinile cu biciclete cocotate deasupra, a mers putin in paralel cu noi si ne-am trezit cu un biletoi pe geam intrebandu-ne "spre garboavele?" DA DA DA am inceput noi dinauntru, cu gura pana la urechi si venindu-ne sa iesim cu totul din masina sa le spunem ca mergem in aceeasi directie. "si noi" au venit semnele dinauntru "bafta!" si-ntradevar a fost bafta, pentru ca acest concurs pentru noi nu s-a soldat cu victime in randul trotinetelor, ci doar cu o frana degradata beyond repair.
9 aprilie, sambata, la 9 si un pic dimineata sau principiul "de ce sa dormi la caldurica atunci cand poti face niscaiva miscare in frig"

Inscrierea: am ajuns in zona de parcare, ne-am ocupat repejor un loc si ne-am apucat de coborarea bicicletelor, respectiv montarea, pregatirea si bibilirea lor. Cum ne sade bine, am intampinat si o ploaie usoara matinala in acest proces si un frig cuprinzator daca nu te miscai prea mult. Am luat-o pedaland pana la punctul de inscriere. Aici, inghesuiala mare. Noroc ca ne-am inscris online! cu toate acestea, coada pentru cei inscrisi in aceasta maniera era lunga cat o zi de post; macar a mers repede si cand sa ne apropiem de voluntari, cerul incepe sa toarne cu toata bunavointa si darnicia o ploaie rapida, densa si cu un pic de gheata. Minunat, ne-am spus, o prima participare in conditii meteo total neprielnice, si ma refer aici la grindina. Nu a fost cazul, s-a oprit exact asa cum a aparut; intre timp am ajuns langa voluntari unde am reusit sa ne extragem numerele de concurs, tricourile, batoanele energizante si cu pliantele, totul impachetat, alaturi de o declaratie pe proprie raspundere. Atmosfera in acest loc? Consider ca un singur cuvant ar defini-o perfect. Priza. Cel putin la sectiunea unde ne asezaseram noi la coada - o persoana te intreba cum te numesti, te cauta pe o lista lunga cat o zi de post si-ti spunea numarul, o alta persoana iti cauta numarul de concurs alaturi de declaratia pe proprie raspundere si o a treia persoana iti pregatea tricoul marimea ta, alaturi de pliante, baton si sfoara sa iti poti lega numarul. In acelasi timp aceste persoane aveau posibilitatea sa intre in panica din cauza vantului care batea violent si inunda toate pachetele si instrumentele pe care le aveau pe acolo :). Pentru mine a fost funny, dar nu cred ca si pentru ele.

Un lucru ce mi-a placut la aceasta inscriere? Faptul ca au fost tricouri personalizate. Da o sa spuneti ca la toate concursurile sunt tricouri personalizate. Nu. Nu ca astea, pentru ca ei au avut disponibile doua modele distincte - un set pentru cei din afara Galatiului si un set pentru cei din Galati, ceea ce mi s-a parut foarte interesant si original si ceva ce nu am mai gasit la alt concurs (nu ca as avea o experienta debordanta, dar ca idee) pana in prezent.


In scurt timp dupa aceasta, ne-am adunat cu totii si toatele buluc la start. Dar acestea vi le povestesc alta data :)



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

Pe unde ne-au purtat picioarele - Gaesti

Buzau - Lopatari si retur