Hoinar pe doua roti

Și uite-mă la cel de-al treilea episod de retrospectivă sportivă, pentru un tumultuos 2016, plin ochi de evenimente, trasee spectaculoase, întâlniri surprinzătoare și momente memorabile, făuritoare de amintiri numai bune de povestit. Imagine preluată de pe lemerg.com Uite așa umblă vorba că am făcut mișcare ce a totalizat 9.135 km distanță , în 189 zile active din cele 366 câte i-au trebuit Pământului anul trecut să se revoluționeze în jurul Soarelui. Acești kilometri au fost făcuți într-un număr de 449 de ore, iar diferența  totală  de nivel s-a ridicat pe la 38.414 m ( dacă e să îi credem pe cei de la VeloViewer asta înseamnă de vreo 4x Everest ) which some people say that is awesome. Știi că sunt oameni care nu fac 9.000 km pe an cu mașina. Just saying. Minunățeniile astea de kilometri au fost adunate și cu bicicleta și cu alergarea. Așa. Să nu se supere nimeni. Ce-i drept bicicleta a fost avantajată - cu frumoasa Kuota am străbatut peste 8.738 km ( adică d...

Mă mișc cam greu.. Imagine preluata de pe ibd-warrior.co.uk E posibil ca trezitul târziu și vinul fiert să fie două constante binevenite ale acestor vremuri. Nu mă plâng și mă supun sorții crude care îmi pune la încercare mințile-mi rătăcite! Duminica trecută m-am bucurat de micile plăceri ale vieții! Am făcut cozonac, de antrenament, doi la număr, pe care Claudiu i-a dus la serviciu acu' două zile și care ( spune gura lumii ) s-ar fi mâncat cu poftă de colegi și prieteni. Cu atâta poftă încât chiar el era gata să rămână nemâncat. Lucrurile s-au reglat repede și și-a adjudecat porția binemeritată. Mi-am omorât degețelele la decupat și construit globuri din carton colorat pe care le-am dăruit în calitate de moș Crăciună la Corina`s Christmas Tree Decorating Party@home. Le-am decupat, închegat, blagoslovit cu amândouă mâinile și am lăsat să scape printre dinți o porție sănătoasă de cuvinte de duh, când nu se asamblau cum trebuie drăciile și apoi le-am dăruit cu dragă in...

Pentru că m-am trezit mai târziu, iată... * Număr zilele și întâmplările frumoase până în Ajun – cam la asta se rezumă programul meu de Crăciun de anul ăsta. De la ce m-am pornit? De la nebunia de Crăciun. Îmi place Crăciunul. Să împodobesc casa, bradul ( mai mult sau mai puțin natural ), să stau alături de familie și significant other și să ronțăi cele mai grozave mâncăruri care acum au gustul cel mai bun. Serios! Când are salata de boeuf gust mai bun ca de Crăciun? Sau ouăle umplute și cozonacul. Și portocalele sunt cele mai gustoase în perioada asta! De ce îi zic nebunie dacă tot îmi place perioada? Pentru că nu-mi place ceea ce a devenit Crăciunul pentru mulți dintre noi. Cu două săptămâni înainte de frumoasa zi de decembrie, toată lumea o ia razna! Toți aleargă la propriu disperați în toate direcțiile pentru cadouri, pentru mâncare, să cumpere, să ia, să aibă, să fie toate acolo din belșug, multe multe, chiar daca ai sau nu nevoie de atâtea! Merg haotic, traficul de...

Am scos MTB-ul de la naftalină încă din prima zi teribil de friguroasă a lui noiembrie și am început să merg cu dânsul de atunci. Într-adevăr e nițel mai greoi de manevrat mai ales prin spațiile strâmte dintre mașini, când vrei să faci un viraj la stânga sau pur și simplu să înaintezi până la semafor. Cât de ușor e să faci asta cu o cursieră, dar na! Orice învăț de peste vară are musai și dezvăț. Ieri a fost o zi bună de pedalat, în pofida traficului abundent, specific sărbătorilor și a vântului care pare să bată ( cel puțin pentru mine ), întotdeauna tare și din față. Cât să mă facă să mă agit și să mă muncesc mai mult decât e cazul. Adică de ce să nu ajung eu transpirată și gata împachetată de nervi la muncă? Traficul de dimineață a fost prietenos, mult, dar fără incidente, fără istericale și sudălmi aruncate în toate cele patru colțuri ale lumii. Traficul de după amiază așijderea, cu deosebirea că toți păreau să mă vâneze oarecum, sau să-și încerce frânele și viteza cu mine ...

Poveste scrisa in cadrul competitiei SuperBlog 2016. * Nu de mult timp m-am angajat pe postul de broker la AVBS Credit si prima mea zi de munca mi-a adus in primire si prima sarcina, care trebuie sa-ti spun ca nu este tocmai usoara – sa imi aduc aportul la cresterea vanzarilor pe segmentul de IMM al companiei. Pauza. Pe langa momentul firesc de panica ce m-a incercat cu prisosinta, asa cum ma incearca la fiecare noutate absoluta din viata mea, in scurt timp m-am recules si m-am pus cu burta pe planuit. Ce am inceput sa pun la cale? O minunatie de eveniment cu o campanie de promovare inclusa, o bomboana in toata puterea cuvantului! Mare parte din parcursul carierei mele a fost petrecuta in cadrul IMM-urilor, astfel incat am luat contact cu modalitatea de gestionare a unei afaceri, cu facturi, incasari, lipsa incasarilor sau lipsa totala a lichiditatilor exact cand ai nevoie de ele. Cred ca asa am invatat ce mult inseamna sa ai o linie de credit la indemana, pentru cheltuie...

Poveste scrisa in cadrul competitiei SuperBlog 2016. * Sunt genul de om caruia ii plac vechile obiceiuri. Imi plac povestile de odinioara spuse la gura sobei pe intuneric si metodele traditionale de fabricare  a diverselor lucruri de care are nevoie omul pe langa casa. Asta nu inseamna ca resping minunile tehnologiei, dar parca tot trebuie sa pastrezi acolo, in produsul tau, in serviciul pe care-l oferi, un strop de suflet, cat sa-i dai viata. Altfel, unde ar mai fi FARMECul pe lume? Fusese o noapte lunga si mormaiam in barba in timp ce greutatea sacului imi apasa umarul drept. Bine macar ca se oprise ninsoarea si vedeam acum pe unde merg. Eu cu traditionalismul meu, sa tin mortis pe un frig ca asta de ingheata pietrele, sa cobor in casa pe horn. „Dar usa cea moderna ce are?” Ma intrebam singura si tot eu imi raspundeam. „Pai, nu e traditionala!” Am pufait cu naduf doar pentru mine, am aranjat mai bine sacul pe umar. “Mai da` greu mai este!” si mi-am privit mainile in...

Umbla vorba aia veche, romaneasca, ce zice ca nu haina il face pe om. Tot timpul am fost de parere ca abordarea unui anumit stil vestimentar nu are capacitatea sa te defineasca in intregime pe tine ca persoana si nici nu te poate face un profesionist in domeniul tau de activitate, nu te face o persoana buna la suflet sau macar toleranta. Astea tin de felul tau de a fi, de ceea ce ai invatat si ai experimentat pe parcursul vietii. In schimb, cred ca felul in care te imbraci poate sublinia anumite trasaturi de caracter. Poti sa-ti dai seama foarte usor daca o persoana este de felul ei mai nazdravana, mai poznasa si pusa pe sotii de exemplu, din modul in care-si combina diversele elemente ce-i alcatuiesc tinuta, piesele speciale pe care le alege sau detaliile de care are grija sa nu lipseasca. In momentul in care-ti acorzi atentie si alegi piese vestimentare care iti avantajeaza caracteristicile fizice, creste si increderea in tine. Parca altfel pasesti, altfel graiesti si cu totul a...

Avem trei puncte de plecare – mari si late: "Tara lui Andrei", "Ghid pe 2 roti" si "Adevaratii VeloPrieteni", alaturi de o mana de ajutor pe care o poti intinde chiar tu, cu cateva click-uri. In povestea de astazi, noutatea absoluta este reprezentata de „Ghid-ul pe 2 roti”, despre care o sa-ti povestesc in detaliu imediat. Dar vom incepe cu inceputul. AV Adevaratii VeloPrieteni sunt o asociatie ce promoveaza ciclismul si bicicleta ca mijloc de transport alternativ si militeaza pentru protejarea patrimoniului natural, cultural, istoric si turistic al Romaniei. Alaturi de ei am participat anul acesta la cursele de randonneur-ing, pe drumuri si trasee memorabile, pe care nu credeam ca o sa apuc sa biciclesc vreodata, pe distante incredibile si inconjurata de oameni dragi mie. Tara lui Andrei Multi au auzit, putini stiu cu adevarat despre ce este vorba cand spui Tara lui Andrei. Este un proiect de responsabilitate sociala, inceput acum vreo 4...

Poveste scrisa in cadrul competitiei SuperBlog 2016. * Cand vine vorba de timp liber si de modalitatea de petrecere a acestuia, eu si Claudiu suntem in asentiment. Pentru noi, nimic nu se impleteste mai bine ca bicicleta cu calatoriile si dragostea noastra de libertate si aventura. Suntem pasionati de ciclism pana in maduva oaselor si nu lasam sa treaca week-end fara sa luam bicicletele de coarne si sa exploram locuri noi si frumoase, iar asta indiferent de anotimp. Bine.. mai putin atunci cand ninge. Nu de putine ori ne-am transformat in ghizi si am incropit vacante speciale pe bicicleta, pentru noi sau pentru prietenii nostri biciclisti. Daca ar fi sa ma gandesc doar la escapadele de anul acesta, cred ca sejurul Bucuresti – Alexandroupolis – Samothraki ( Romania-Grecia ) pe bicicleta a fost apogeul, cu cei peste 550 de kilometri ai sai, cu opriri peste noapte in pitorescul Veliko Tarnovo si in discretul Dikaia. Sau epopeea de 600 de kilometri in doua zile pana la ...

Poveste scrisa in cadrul competitiei SuperBlog 2016.  * Initierea Cum a fost prima mea intalnire cu mancare chinezeasca ? O experienta delicioasa, un nor de arome, texturi din cele mai diverse – iar eu usor traumatizata de sosul extraordinar de picant si iute ca focul pe care avusesem norocul si inspiratia sa-l comand. Parca ma luase careva la incins cu fierul rosu, de abia puteam sa ma tin relativ cuminte pe scaun si sa nu incep sa fac o scena chiar acolo, in mijlocul casei, unde ma aflam, cu toti prietenii alaturi de care facusem comanda, aliniati frumos de-a dreapta si de-a stanga mea. Alesesem o portie delicioasa, ce parea rupta din povestile de adormit gurmanzii ca mine – o rata in sos chinezesc, cu urechi de lemn, ciuperci proaspete, usturoi, ardei iute si tot felul de condimente chinezesti. Mancarea era foarte aratoasa si nu m-au speriat nici usturoiul si nici ardeiul iute, obisnuita fiind cu asa-zisul ardei iute disponibil pe la alte restaurante, astfel incat am coma...