Primavara in noiembrie - tura Breaza - Bucuresti

Așa a fost ziua de sâmbătă, o zi de primăvară autentică, cu 20 de grade, vânticel proaspăt și vrăbii zburând vesele în toate direcțiile. Ne-am trezit dis de dimineața eu și Claudiu, hotărâți (bine că ne luasem dinainte biletele, că altfel nu știu cât de hotărâți mai eram), să plecam într-o mini-excursie de o zi cu bicicletele.

Ne pregătiserăm toate cele trebuincioase de cu seară, așa că dimineața când a sunat ceasul, după ce ne-am urnit mai greoi din pat și ne-am jurat că nu o să mai plecam în ture după numai 2-3 ore de somn, ne-am echipat repede și apoi am rupt șoselele capitalei în goana noastră spre gară. Trenul ce urma să plece de la linia 5 a fost cum le știm pe toate trenurile de la ora asta - super aglomerat și cu foarte puține locuri de biciclete.

Ca noi mai erau încă vreo 10 persoane, toate trezite cu noaptea în cap să plece în aventura de weekend. În sfârșit! am ajuns repede la destinație - de data asta Breaza. Urma să ne întoarcem călare până în București, cale de aproximativ 100km, pe o rută pe care nu mai fusesem până acum.

Evident ca drumul nostru a început bine, chiar de la primele pedale. Am traversat calea ferată de la linia unde eram noi până în gară, nimic neobișnuit, în gară am întâlnit cel mai gras pisoi de pe planeta (bine că toată Breaza a fost plină cu cei mai grași pisoi de pe planetă) și apoi ce să vezi! O frumoasă urcare șerpuită de vreo 90m diferență de nivel pe vreo 500m, numai bună de scos untul din tine așa de dimineața și nemâncați cum ne găseam. Claudiu s-a dus repede.

Eu mai molcom, cu corabiile înecate, m-am chinuit puțin în vreo două locuri, dar am izbândit. Nu am mai fost prin Breaza până acum, adică da, am coborât în gara din Breaza și am urcat dealul cu numele localității, dar să mă plimb pe străduțe puțin și să vizitez orașul, nu mai făcusem până atunci.
Am trecut pe langa Stadion Parc

 și am pedalat puțin pe acolo, cât să vedem despre ce este vorba.

 Să ne amuzăm de frunzele galbene

 și să ne facem poze serioase.

Am purces mai apoi cu roțile în spinare, am început să cutreierăm orașul în lung si-n lat, să găsim un loc potrivit pentru luarea micului dejun. Era totuși 8 și jumătate, 9 fără un sfert și burțile noastre țipau după nutrienți. Am găsit pizzeria Breaza unde mâncarea e gustoasă, porțiile potrivite și la prețuri bune.

Nu am pierdut mult timp pe aici. Doar vreo ora jumate, timp în care ne-am făcut și siesta. Și apoi am plecat pe drumul nostru. Traseul ales este o alternativă la DN1, din Breaza până în București. Este paralel cu DN, mult mai puțin circulat și pe 80% din suprafața sa este un asfalt tare bun pentru cursiere.

În prima parte a drumului am avut parte de câteva urcări, nu foarte amenințătoare, pe care le-am depășit cu ușurință, apoi, tendința generală a drumului a fost de coborâre lină.

Am străbătut astfel localitățile Breaza de Jos, Răgman,  Poiana Câmpina, Pietrișu, Bobolia, Cocorăștii Caplii, Lunca Prahovei, Novăcești, Călinești, Cătina, Filipeștii de Târg, Zalhanaua, Mănești, Cheșnoiu, Cocorăștii Colț, Postârnacu, Cornești, Butimanu, Lucianca, Cocani, Crevedia, Buftea, Buciumeni și nu în ultimul rând Mogoșoaia. Apoi eterna intrare în București, cu sensul minunat giratoriu a DN1A cu centura.

Cea mai mare parte a drumului, după ce am terminat o cea mai lungă coborâre străbătută pe biclă de mult timp încoa, mai exact cam de prin Postârnacu, am avut parte de un drăguț de vânt lateral, o minunăție, asta după ce în prealabil Claudiu îmi spusese ca avem o prognoză meteo cum nu se poate mai favorabilă. 20 de grade Celsius și vânt din spate. Ei bine, fix din spate nu a fost, exact cum se întâmplă de fiecare dată când ne găsim cu bicicleta pe cine știe ce coclauri. 

Dar nu pot să zic nimic de soare, care a bătut vesel și cald toată ziua.

În Filipeștii de Târg am avut parte de o oprire ceva mai lungă, la ruinele Palatului Postelnicului Constantin Cantacuzino, unde evident că ne-am pozat în toate direcțiile și am pozat și palatul deopotrivă.

Stai fără grijă, nu ai nicăieri un indicator care să-ți lumineze mintea cu privire la monumentul pe care îl ai în fața ochilor și la care te zgâiești cu poftă din toate părțile. Să îi mulțumim Cerului totuși pentru internet, unde tot timpul poți afla lucruri folositoare.

Am stat vreo 15 minute în locul acesta, să exploram ruinele apoi duși am fost, că doar știm cum îi șade bine călătorului.

Foarte aproape de București, pe lângă Butimanu cred, ne-am oprit pentru o pauză binemeritată, exact lângă o făbricuță de pâine și produse de patiserie. Prin urmare, nu am avut cum să lăsam să ne scape printre degete negrese, pandișpan și ștrudele cu mere și vanilie. Nu aveai cum. Era și păcat. Cred că eu am mâncat 80% din bunătățile cumpărate, iar Claudiu zâmbea pe sub mustață de foamea mea și poftă cu care înfulecăm fiecare bucățică.

Am mai făcut o oprire la Lidl-ul din Buftea, pentru că la naiba, nu poți trece prin Buftea și să nu te oprești la Lidl (pesemne că glumesc..), unde am avut parte de o surpriză. M-am întâlnit cu Angie, fostă colegă de muncă și proaspătă mămică, venise în formulă completă la cumpărături. Și pentru că îmi place să mă întâlnesc cu oameni cunoscuți peste tot pe unde merg, prin cele mai surprinzătoare locuri, întâlnirea această mi-a făcut o super surpriză :).

În sfârșit! Am ajuns acasă pe lumină, una din rarele ocazii când s-a întâmplat asta. :)

Am auzit de la Busu că și weekendul ce stă să vină o să fie tot cu soare zâmbitor și vreme de primăvară. 
Până atunci: KEEP CALM AND EAT CUPCAKES!! :D