cugetare!

De la Oana Trif -


cuvintele sunt inutile. nu crezi? :)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Atentie! Ma dau cu parerea:

Postări populare de pe acest blog

De ce am renuntat la serviciile medicale Sanador

De la Oana Trif -
Imagine
Ca un om relativ normal ce sunt, in gandire si in fapte, ieri la ora 20:30 m-am decis sa renunt la serviciile medicale oferite de centrul medical Sanador. Sa nu credeti ca stateam linistita in fata televizorului si dintr-o data mi-a bufnit aceasta idee minunata. Nu. Departe de mine o asemenea instabilitate in gandire.
Dar sa va spun contextul.
In primul rand de ce am apelat in general la serviciile acestei clinici. Pai simplu. O multime de medici (din cabinete de stat/privat) mi-au confirmat faptul ca cei de la Sanador au un laborator foarte bun iar preturile sunt relativ ok. Nici prea prea, nici foarte foarte.
Medicii sunt si ei cotati bine, fiind atenti cu pacientii si informandu-i cu privire la proceduri sau la afectiunile pe care le poarta.

Ce m-a determinat sa iau hotararea de a renunta la ei, daca sunt atat de minunati? Pai aici e o mica mancare de peste.
Mi-am facut telefonic o programare pentru a face o analiza (nu sunt ipohondra, dar am ajuns la concluzia ca o data pe an est…
Citiți mai multe

Prima făcută

De la Oana Trif -
Da! Nu s-a lăsat prea mult așteptată. De fapt nu s-a lăsat deloc. A venit de niciunde, semeață și cu stea în frunte! Pățania zic!Ordonat și meticulos cum îl știm, Claudiu s-a ocupat și a luat biletele de tren din timp, online, astfel încât să ne scutim de drumuri inutile până la gară, de pierdut timp la coadă la case și pentru a beneficia de discounturile pe care le mai oferă compania națională de transport pe căi ferate.22 lei/persoană au zburat ca vântul și ca gândul din contul nostru spre conturile cefereului, versus rezervarea transportului pentru noi doi pe ruta aleasă.

Știam din start că bilete de biciclete vom lua din tren, nu de alta dar niciun tren pe ruta București Craiova nu are în componența sa vagoane cu locuri pentru biciclete. Nici macar scriptic, pentru că am mai vazut cu toții cazuri când pe hârtie ai locuri, iar în vagon îl ai pe sufletul lui Avram Iancu.Am ajuns frumușel la tren, ne-am îmbarcat și am așteptat cuminți să vină controlul.Și a venit.Și ne-a pălit. Aflaț…
Citiți mai multe

Poveste din tren

De la Oana Trif -
"Păi și până unde mergeți?" Se auzi dintr-o dată o voce groasă, bărbătească, de undeva din dreapta mea. Era un tip rotofel, pe la 30 și ceva de ani cu un munte de bagaje lângă și somn în colțul ochilor.Abia ce mă așezasem pe bancuța din tren. Era o săgeată cu un singur vagon și tocmai ce ne poziționaserăm bicicletele cu grijă în zona centrală, unde este de obicei spațiu de depozitare pentru cărucioare și bagaje voluminoase. Drumul până în gară fusese scurt. Vreo opt kilometri cu multă viteză în brațe, pentru că plecatul târziu de acasă generează de obicei o stringență din punctul ăsta de vedere. Eram deja obosiți, treziți devreme (oare chiar să fi dormit?), iar ceasul nu trecuse încă de ora șase dimineața.
De ce sunt oamenii vorbăreți la ora asta? Și de ce cu mine??
"Noi? Ah.. Până la Ciulnița" i-am dat un răspuns scurt, fără înflorituri, în timp ce mă uitam în altă parte, cât să dau impresia că nu sunt atentă la întrebare și că nu mă preocupă în mod deosebit social…
Citiți mai multe